Secunde din viaţa lui pentru viaţa altora

Interviu cu braşoveanul Remus Miron

Pentru sănătatea altora şi-a riscat propria sănătate. La final, extenuat de efort, a dat 86.400 de secunde din viaţa lui pentru a strânge 10.000 de euro pentru copiii bolnavi de cancer. De ce? „Cu toţii ştim cât de preţioasă este o secundă, ea poate face diferenţa dintre a fi şi a nu fi”, a ţinut să demonstreze prin propriul exemplu braşoveanul Remus Miron.

Alexandru Socaciu: Ţi-ai riscat sănătatea pentru a salva sănătatea altora. Cu siguranţă ai şi un motiv pentru un gest atât de altruist.

Remus Miron: Da, este adevărat că am riscat. Însă nu lucrul acesta este important. Important este că am reuşit să termin sănătos cursa de la Izvorani (o localitate la 30 de kilometri de Bucureşti, n.r.) şi să ajut copiii bolnavi de cancer îngrijiţi de Fundaţia Hospice Casa Speranţei. Nu consider că am riscat foarte mult, din contră, pentru mine este un privilegiu că sunt sănătos. Eu am mai făcut antrenamente în bazin la Braşov, unele dintre ele cu specific pentru persoanele cu handicap. Atunci mi-am dat seama ce înseamnă să nu ai o mână, să nu ai un picior, să nu fi normal… Anul trecut am parcurs în şase ore 20 de kilometri, tot pentru aceeaşi cauză. Dar, ar fi bine să se ştie că am vrut să atrag atenţia şi asupra înotului ca sport. Consider că sunt foarte mulţi bani şi foarte multă imagine pentru un sport ca fotbalul, de exemplu, iar de înot nu se vorbeşte aproape de loc.

A.S.: Cu ce te ocupi? Ai şi alte hobby-uri?
R.M.: Sunt inginer geodez de meserie cu drept de semnătură. Pe lângă înot, colecţionez viniluri. Datorită pasiunii sunt DJ la diferite evenimente mai mari.

A.S.: Cum a fost cursa din bazin?

R.M.: În bazin a fost bine, am avut foarte mulţi susţinători, prietena mea a fost tot timpul lângă mine, m-a încurajat tot timpul, a avut încredere în mine. A fost foarte important pentru mine să ştiu că nu sunt singur. Am avut în timpul prestaţiei şi momente extrem de dificile, dar s-a terminat bine şi asta este important.

A.S.: Distanţa parcursă de tine în bazin este echivalentă cu distanţa dintre Făgăraş şi Braşov (circa 60 km). Plănuieşti de mult o astfel de cursă?
R.M.:  Înot fac de mic copil. Cam pe la 15 ani mi-am propus să înot 24 de ore încontinuu, dar a venit perioada maturităţii şi a trebuit să fac ceva concret cu viaţa mea, să am şi eu o meserie. Cam de pe atunci am asistat la curse de înot de 24 de ore, în echipe, şi îmi doream un maraton caritabil. Acum a fost momentul, acum am putut să fac ceva concret pentru pacienţii îngrijiţi prin Fundaţia Hospice Casa Speranţei. Ar fi bine să ştiţi că nu testul fizic din weekend a fost cel mai important, ci testul psihic. E foarte dificil să stai în apă atâtea ore, dar gândul că rezultatul ar aduce mult bine celor care suferă în tăcere, mi-a dat mult curaj.

A.S.: O ultimă întrebare. Ştim că sportul înseamnă viaţă sănătoasă. De ce crezi că tot prin sport poţi da secunde pentru sănătatea altor vieţi?
R.M.: La noi în România nu este această cultură a solidarităţii. În occident pentru o astfel de acţine se strând milioane de euro. E bine şi că am reuşit să stâng şi doar 10.000 de euro şi să atrag atenţia asupra înotului ca sport şi ca mişcare. Din păcate românii nu au auzit decât de fotbal şi cam atât. Dacă vreţi, acesta este singurul meu regret. Dar, aşa cum am mai spus şi altor jurnalişti, dacă apare ceva şi pot să ajut, contaţi pe mine.

5 lei pentru fiecare minut petrecut în apă a încasat Miron la evenimentul organizat de Fundaţia Hospice Casa Speranţei. Remus a slăbit în timpul cursei 5 kg. El are 32 de ani şi locuieşte în Braşov.

(Alexandru Socaciu)