Berarul îndrăgostit de artă

7 artişti plastici din România au petrecut două săptămâni într-o tabără de creaţie în satul Boholţ. Cei mai mulţi dintre ei, patru la număr, au provenit din Galaţi, unul a fost din Bucureşti, unul din Iaşi şi unul din Târgovişte. Anul acesta casa boholţeanului Vasile Joantă a fost pentru a treia oară sediul taberei de pictură şi sculptură din inima Transilvaniei.  ,,Eu sunt un consumator de artă, nu un producător. Mă pot considera chiar şi colecţionar de lucrări artistice. Am absolvit ingineria şi teologia şi n-am pictat sau sculptat niciodată în viaţa mea. Dar în tinereţe m-a îmbolnăvit cineva de această pasiune”, spune organizatorul taberei, Vasile Joantă.

Legătura dintre hamei şi artă

Nu e prieten cu pensula şi cu dăltiţele de sculptat, dar tot îşi leagă numele de artă. Este directorul unei fabrici de bere din judeţul Galaţi, iar acţionarii ei provin dintr-un oraş din nord-estul Belgiei, cu acelaşi nume ca satul său natal, Bocholt. Printre afacerile cu hamei, Vasile Joantă îşi face timp ca vara să organizeze o tabără a artiştilor în satul făgărăşean.

,,M-am născut la Boholţ. După terminarea primei facultăţi, la Bucureşti, am rămas în capitală şi vreme de 27 de ani am fost directorul unui institut de proiectare pentru industria alimentară. În ’93 am plecat de acolo şi câţiva ani mai târziu am fost primul director al fabricii Bergenbier de la Blaj. Din ’98 locuiesc la Galaţi şi lucrez la fabrica de bere Martens. Este o societate belgiană, ai cărei acţionari sunt dintr-o localitate numită Bocholt”, mărturiseşte Vasile Joantă.

Făgărăşeanul şi-a transformat casa în tabără pentru 7 artişti care au dorit anul acesta să vină să se inspire pentru lucrările lor din împrejurimile Făgăraşului.

Fiul pământului, surprins la 8.00 dimineaţa

În atelierul improvizat la Boholţ, pictorul Raul Popa lucra de zor la o pânză, când am ajuns acolo. Are 45 de ani, este tatăl a doi copii şi este din ,,oraşul cu floare de tei”, cum mai este cunoscut Galaţiul.

,,Fac cam 4-5 picturi cât stau aici. Aceasta pe care o vedeţi acum se va numi ,,Fiul pământului”. Îl reprezintă pe un sătean în vârstă pe care l-am prins pe stradă într-o dimineaţă la 8.00 în timp ce se ducea la câmp”, îmi spune pictorul despre pâmza aproape finalizată. Pictura era leită cu fotografia alăturată. Bătrânul boholţean avea redate pe chip aceleaşi riduri de expresie ca şi în imaginea de inspiraţie.

Raul Popa este absolvent de arte plastice şi este pasionat de pictura în ulei. Transformă ca prin minune pânza albă într-o frântură de viaţă. Nu înainte de a o trata cu clei de oase, ,,căci astfel nu absoarbe foarte multă culoare şi ulei, iar vopseaua nu se mătuieşte”. Într-adevăr, boholţeanul de pe pânza prinsă pe şasiul temporar (n.r. lăţişorii în care este fixată pictura până la înrămarea ei) este plin de viaţă, în ciuda vârstei, tocmai datorită vopselei şi uleiului de in, care nu se pierd în fibrele ţesăturii, deja saturate de cleiul extras din oase.

Dacă se întâmplă să lase şevaletul la o parte, face grafică în cărbune şi tuş.

Chip de copil în lutul Boholţului

La mică distanţă de pictor, lucrează atent la un chip de copil sculptorul Liviu Adrian Sandu. Este profesor universitar asociat la Facultatea de Arte din Galaţi şi a venit pentru al treilea an consecutiv la Boholţ.

,,În tabăra de creaţie fac o singură lucrare. Dacă pictura trebuie să arate bine dintr-o singură parte, gândiţi-vă că o la o sculptură se lucrează din toate unghiurile, 360 de grade. Portretul la care lucrez este al unui copil de clasa a II-a din Făgăraş. Îl fac în lut”, îmi povesteşte artistul, care mă lămureşte că cea mai nobilă lucrare este cea în marmură, iar cea mai dificilă este cea în granit.

Profesorul de arte plastice şi-a început cariera cu lucrări abstracte, dar apoi s-a dezis de ele. ,,M-am hotărât să nu mai mint lumea cu lucruri abstracte. De altfel, e şi mult mai greu să faci lucruri recognoscibile”, mărturiseşte el. Din perioada barocului îl apreciază pe Lorenzo Benini, din impresionism îl preferă pe Auguste Rodin, iar în ce-l priveşte geniul Brâncuşi, consideră că ,,şi-a deschis singur drumul şi l-a închis tot singur. Dacă ai mai face ceva în direcţia aceea, ai fi doar un epigon. Este unic şi irepetabil”.

5 decenii de creaţie artistică

Ni se alătură sporovăielilor şi pictor Teodor Vişan. Spre deosebire de antevorbitorii lui, Vişan, la cei 71 de ani ai săi, s-a întreţinut toată viaţa din artă. Pe lângă pictură, lucrează foarte mult în domeniul gravurii într-o tehnică originală inventată de el. Face gravuri pe materiale cu duritate peste care aplică praf de cărbune. E singurul din România cu tehnica aceasta.

Are la Galaţi un atelier de creaţie, ,,deschis tot timpul publicului larg care doreşte să vadă un moment de creaţie de la început şi până  la sfârşit”.
Din 1967 este producător de artă autodidact, după cum îi place să spună.
,,M-am susţinut din asta toată viaţa. Fac toate tipurile de pictură de şevalet, de la portrete şi peisaje şi până la compoziţii”, explică artistul.

Ceilalţi artişti din tabăra de la Boholţ au fost Miron Gheorghe (Galaţi), Ioan Oraţie (Bucureşti), Mihai Coţovanu (Iaşi) şi Corneliu Drăgan (Târgovişte). Marţi, 24 iunie, este ziua în care tot ceea ce s-a lucrat aici este prezentat iubitorilor de artă. Vernisajul are loc de la ora 18.00 la Muzeul din Cetatea Făgăraşului. Apoi, sculpturile şi picturile rămân în patrimoniul colecţionarului Joantă. Acesta, ca în fiecare an, le expune în diferite oraşe din ţară (în muzee şi galerii de artă) şi le tipăreşte într-un catalog.
Asta este înţelegerea în fiecare an: artiştii petrec gratis la Boholţ două săptămâni, iar operele lor rămân intră în posesia proprietarului imobilului.

(Cristina Cornilă)