Melcii şi râmele nu sperie însetaţii

Izvoarele cu apă netratată, la mare căutare!
Printre localnici s-a întărit credinţa că apa din izvoarele publice ar fi mai pură şi mai bună ca cea de la robinet. Aşa că, periodic, oamenii îşi adună bidoanele de plastic de 5 litri de pe acasă şi se duc pe unde ştiu ei izvoare de apă potabilă.

Exemplul cel mai concret este fântâniţa de la Mândra, situată pe DN1, de unde se alimentează mare parte din făgărăşeni şi mai toţi TIR-iştii care au drum pe acolo. În aceeaşi direcţie, puţin mai către Olt, există alt izvor la margine de drum, cel dintre Şercaia şi Hălmeag, pe partea stângă a drumului în direcţia de mers Hălmeag. În zona montană este arhicunoscută fântâniţa părintelui Arsenie, situată pe teritoriul administrativ al comunei Drăguş, dar cunoscută de pelerini drept ,,fântâniţa de la Sâmbăta”. La Făgăraş există izvorul de la gară.

Neverificate de Sanepid

Dacă apa este bună, în sensul că nu are niciun gust şi niciun miros, asta e de competenţa fiecăruia s-o spună, dar dacă este şi pură, nimeni nu o poate aprecia în absenţa unei analize de laborator.

,,Eu nu ştiu ca aceste izvoare să fi fost verificate vreodată în ultimii ani. Nimeni nu ne-a solicitat să luăm probe de apă din ele. Direcţia de Sănătate Publică nu efectuează analize de laborator, dacă nimeni nu le cere şi nu le plăteşte. O analiză de apă costă minim 400 lei. Singurele analize de pe domeniul public pe care le realizăm fără contracte şi fără să ne solicite primăriile sunt cele pe care le facem toamna la fântânile publice din mediul rural, înainte să înceapă copiii şcoala. Dacă administraţiile locale pe raza cărora se află izvoarele ne cer să efectuăm analize chimice şi bacteriologice de apă, un asistent de la DSP se va deplasa în teren, va lua probe şi apoi vor fi verificate în laboratorul Direcţiei de la Braşov”, explică dr. Magdalena Coman, şefa DSP Braşov, făgărăşeancă la origini.În contrapartidă… pe conducte

Lapolul opus, apa care ajunge la robinet prin instalaţiile edilitare este verificată în exces. Şi cu toate acestea, oamenii continuă, fără să ştie, să găsească mai bună apa din izvorul de pe marginea drumului.

,,Apa este clorinată permanent la uzinele noastre de apă de la Pojorta şi Iaşi. În fiecare zi facem şi o analiză fizico-chimică a apei în laboratorul societăţii Apă Canal, iar probele le luăm de fiecare dată din alte puncte ale oraşului. Apoi, de două ori pe săptămână (marţi şi miercuri), ducem probe de apă la DSP Braşov pentru a fi analizate din punct de vedere bacteriologic. Mai mult decât atât, de trei ori pe an facem o analiză amplă care se numeşte ,,monitorizare de audit”. Se efectuează tot la DSP şi se referă atât la verificarea fizico-chimică, precum şi la cea bacteriologică”, mărturiseşte ing. Vasile Manta, dir. sucursalei făgărăşene a societăţii Apă Canal SA.

Apa care intră pe reţeaua publică şi ajunge la robinet provine din puţuri săpate până la o adâncime de 40-50 de metri.

Apa din izvoarele de pe marginea drumului provine de la o adâncime mult mai mică, la care încă se mai găsesc din belşug insecte şi moluşte. Până în prezent nu sunt cunoscute cazuri de infestare chimică sau de provenienţă animală, dar asta nu înseamnă că sunt excluse.

(Cristina Cornilă)