Monumentele istorice ale Făgăraşului

V-aţi gândit vreodată care sunt clădirile ce nu pot fi renovate decât cu acordul Ministerului Culturii şi Cultelor? Sunt 22 la număr, câteva au fost concesionate în trecut unor oameni de afaceri care nu au mişcat un deget pentru reabilitarea lor, alte câteva sunt case în care locuiesc făgărăşeni, iar unele sunt de-a dreptul părăsite (n.r. a se înţelege cu lacătul pus şi grilaje la ferestre). Mai sunt două busturi şi nişte biserici aparţinând diferitelor culte religioase. Şi mai este un monument interesant… care nu există, pe strada Doamna Stanca. Ziarul ,,Bună Ziua Făgăraş” le prezintă pe cele mai importante dintre ele.

Fostul adăpost de cucuvele

Cum este şi firesc, mândria monumentelor Făgăraşului este Cetatea Făgăraş. Dar pe lista monumentelor de la Compartimentul de Urbanism din cadrul Primăriei figurează drept corp distinct şi Corpul de Gardă din incinta Cetăţii (deci un al doilea monument). Pe vremuri a fost hotel, apoi o vreme adăpost de cucuvele!

În 3 octombrie 2002, administraţia locală a încheiat unul dintre cele mai celebre contracte din istoria ei, după cel cu preluarea stadionului municipal de către Iulian Capeti. Concesiona pe o perioada de 25 de ani Corpul de Nord unora dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri locali: Cornel Popa şi Virgil Mija. Conform contractului, cei doi proprietari aveau obligaţia de a renova şi consolida corpul într-o perioadă de 18 luni de la semnare. Mai mult, Primăria nu le percepea nici chirie, pe motiv că banii ar putea fi folosiţi mai degrabă la obţinerea avizelor necesare. Aşa că nu s-a plătit niciun leu chirie, din cauză că nu s-au obţinut toate avizele pentru reabilitare.

Dar nu aruncaţi pisica moartă într-o singură curte! Vina este împărţită. Consiliul Local a fost de acord cu această închiriere, când se putea vota foarte bine împotrivă. Şi dacă tot a fost de acord, a lăsat totul în seama lui Popa şi Mija. Noii proprietari aşteptau la rândul lor de la administraţia locală să înceapă programul de reabilitare a Cetăţii, astfel încât înfiltraţiile apei să nu afecteze şi eventuala restaurare a Corpului de Gardă. Ani se zile s-a tot stabilit cum vor fi colectate apele pluviale şi cum va fi ocrotită fortăreaţa de umiditate la fundaţii.

Într-un final Corpul de Gardă s-a întors de unde a plecat, în proprietatea municipalităţii, care a început în cele din urmă programul de reabilitare. Din păcate, vreme lungă Corpul de Gardă a fost adăpost de cucuvele…

Făgăraşul avea Prefectură

Pe vremea când Făgăraşul era judeţ, pe actuala stradă Doamna Stanca, la numărul 30, funcţiona o Prefectură. Astăzi vechea clădire a Prefecturii se regăseşte printre monumentele municipiului. Însă numai pe lista de la Urbanism, căci în fapt clădirea cu numărul 30 nu mai există pe strada aceasta.

Interesant este că numai numărul 30 a dispărut; în rest toate sunt numerotate ca în urmă cu o jumătate de secol. Poliţia figurează în imobilul cu numărul 28, Judecătoria Făgăraş îşi desfăşoară activitatea la nr. 27, iar Clubul Elevilor figurează la nr. 33. Este de negăsit însă imobilul în care a funcţionat Prefectura.

Judeţul Făgăraş se întindea de-a lungul râului Olt, iar actualmente teritoriul lui este împărţit între judeţele Sibiu şi Braşov. Se învecina la nord cu judeţul Târnava-Mare, la vest cu Sibiu, la est cu Braşov iar la sud cu judeţele Argeş şi Muscel.

Judeţul Făgăraş a fost desfiinţat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950, când a fost desfiinţată şi Prefectura. Potrivit recensământului de atunci populaţia urbană a judeţului era de 7.841 de locuitori.

Casa în care a locuit Inochentie Micu Klein

Casa cu numărul 35 de pe strada Tudor Vladimirescu este una din cele mai vechi din oraş, fiind construită în 1727 în stilul Renaşterii transilvănene. Se află la câţiva paşi de Biserica Brâncoveanu.

Singurul lucru care semnalează existenţa Casei memoriale este un panou sărăcăcios şi degradat, amplasat acum ani buni de Primăria Municipiului Făgăraş. Mai e şi o inscripţie mică – „monument istoric”. Mai erau şi nişte chiriaşi care locuiau acolo… aşteaptau să le dea Primăria casă.

Monumentul nu poate fi vizitat! În cele două camere şi o bucătărioară, care mai păstrează încă bolta specifică secolului al XVIII-lea, locuiau nu demult cu chirie 5 persoane: 3 adulţi şi 2 copii. Şi pentru că nimeni nu le-a spus că nu au voie, au făcut ce le-a tăiat capul: au refăcut faţada, au vopsit-o într-un roşu aprins… Noroc că nu au înlocuit o uşă de la intrarea în verandă, care se spune că este chiar pe pe vremea lui Micu Klein. În rest, nici urmă de istorie pe aici! E drept că şi autorităţile care s-au perindat de-a lungul timpului au uitat cine a locuit aici!

Inochentie Klein s-a mutat aici la doi ani de la construcţia imobilului, când împăratul Carol al VI-lea l-a numit episcop de Alba Iulia şi Făgăraş, ridicându-l în acelaşi timp în funcţia de consilier imperial. În anul 1737 a mutat reşedinţa episcopală, printr-un schimb de proprietăţi, de la Făgăraş la Blaj, unde a pus piatra fundamentală a Catedralei Sf. Treime. Din 1744, a trăit în exil, la Roma, timp de 24 de ani, până la sfârşitul vieţii.

Ar fi vrut să ajungă pentru a doua oară episcop al Făgăraşului şi Blajului (de această dată), dar împărăteasa Maria Tereza nu şi-a dat acordul. Din 1997 rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse de la Roma şi depuse în catedrala din Blaj pe care a construit-o.

Baia Comunală era să ajungă facultate

Baia comunală a împărtăşit o vreme soarta Corpului de Gardă din Cetate.
În 2004 Consiliul Local de atunci a decis concesionarea vechii Băi comunale pe o perioadă de 25 de ani profesorului Rosculeţ, care promitea un centru local universitar într-un minim de timp posibil. În toţi anii care au urmat, Baia a rămas la fel de derăpănată, centrul de studii n-a mai apărut şi bugetul primăriei nu s-a îmbogăţit cu nimic. Roşculet a tot declarat că întârzierea s-ar datora avizelor, pentru care a fost necesar un an întreg (n.r. 2004), Baia fiind monument istoric. Un an a trecut, dar restul…

Fostul deptutat şi-a dorit o staţie pilot pentru studenţii de la Sociologie şi susţinea că se află în discuţii cu două universităţi din Braşov pentru a stabili care vrea filială la Făgăraş. A apucat să consolideze ceva grinzi şi acoperişul.

Într-un târziu, prin 2013, Baia, ca şi Corpul de Gardă, a revenit în ograda primăriei, care susţine că a depus un proiect european pentru reabilitarea şi transformarea ei într-un muzeu al cetelor de feciori din zona Făgăraşului.
Între timp, o prelată colorată a fost întinsă peste clădirea care găzduia cândva băile publice ale oraşului. Rolul ei este să ascundă urâţenia unei clădiri de patrimoniu până când va fi refăcută şi să îmbunătăţească aspectul din zona Cetăţii.

Imobilul este una din clădirile unicat din oraş, care mai păstreză pe frontispiciul său fosta stemă cu doi peşti a municipiului. A fost construit la începutul secolului al XX-lea.

Clădirea figurează pe lista monumentelor istorice din Făgăraş, sub numărul BV-II-m 11689 şi se întinde pe o suprafaţă de 1.688 de metri pătraţi. Pentru prima oară a fost folosită în anul 1885 cu destinaţia de baie publică, ajungând ca odată cu anul 1998 să fie înschisă.

Biserică Franciscană în stil baroc

Despre anul construirii fostei mănăstiri (actualmente complex format din biserică şi parohie romano-catolică) nu există informaţii unitare. Ca şi indicii, pe panoul indicator amplasat la stradă apare 1736, iar pe lista Primăriei apare anul 1721.

Poartă hramul Sfintei Treimi şi a fost construită de Ordinul Franciscan. Pe vremuri a fost mănăstire şi a fost una dintre cele mai mari ale ,,Provinciei Franciscane din Transilvania”.

La început, pe lângă mănăstire, a funcţionat şi o şcoală, condusă de călugări franciscani. La 31 mai 1760 oraşul a fost distrus în mare parte de un incendiu (lucru pe care nu l-am cunoscut despre Făgăraş). Au ars acoperişul mănăstirii, gospodăria şi şcoala, iar din biserică au mai rămas numai pereţii laterali. Toată înzestrarea bisericii a fost distrusă. În anul următor, biserica şi mănăstirea sunt refăcute în forma actuală.

Şi banca e monument… şi Casa Căsătoriilor… şi Cercul Militar!

Nu îţi poţi imagina centrul oraşului fără clădirea roşie a Băncii Comerciale Române, de la nr. 14 de pe str. Mihai Eminescu.

Nu se cunoaşte exact anul construcţiei, dar nici unul, din cei care mai trăiesc astăzi în Făgăraş, n-a prins vremea când această clădire nu era, pe la începutul secolului XIX. La cum mi-o imaginez, nu cred să fi fost vreodată altă culoare decât roşie!

În anul 2011, BCR a scos la vânzare imobilul băncii. Fiind monument istoric, administraţia făgărăşeană avea drept de preemţiune. Însă preţul cerut pe clădire depăşea cu mult fondurile existente în vistieria municipalităţii. Pentru a analiza oferta, edilii au cerut un termen de gândire, iar până la urmă au refuzat. Nu de alte, dar proprietarii clădirii erau dispuşi să o vândă doar în schimbul sumei de 1.600.000 de lei!
BCR a achiziţionat acest monument istoric de la BNR în anul 1994.
Despre fosta Casă a Căsătoriilor… nu e cazul să ne-o imaginăm roşie. Culoarea nu se purta la începutul secolului XX, când a fost construită, în Piaţa Mihai Viteazu, la nr. 2. S-a mai numit şi Casa dr. Giurcă.

Cu un secol înainte de Casa dr. Girurcă a fost construit Cercul Militar sau Casa Armatei (sec. XIX), pe strada Tăbăcari la nr. 13. Însă clădirea nu avea aceeaşi destinaţie ca şi în prezent, ea a fost Şcoală Normală pentru copiii din Făgăraş.

Ce au în comun Badea Cârţan şi Doamna Stanca?

Două busturi faţă-n faţă! Aproape menite să se privească… în acelaşi colţ de oraş (mai degrabă centru, în care se află cele mai multe dintre monumente).

Dacă le luăm în ordine cronologică, întâietate au doamnele! Statuia Doamnei Stanca (cum cine?! soţia lui Mihai Viteazu) este amplasată în faţa laturii de SE a cetăţii şi datează din secolul XX.

Străjuind cetatea, de care au fost legate multe din suferinţele primului domn român unificator, statuia Doamnei Stanca – operă a sculptorului Spiridon Georgescu – a fost dezvelită în anul 1938, ca urmare a iniţiativei lui Nicolae Iorga.

Statuia lui Badea Cârţan (care a trăit două secole mai târziu) este amplasată alături de Casa de Cultură. Operă a sculptorului Vasile Blendea, omagiază pe ciobanul autodidact din Cârţişoara, care a rupt trei perechi de opinici până la Roma. Urme de opinci în istoria Ţării Făgăraşului…

7 case monument în Făgăraş

Strada Nicolae Bălcescu numără 5 case monument (nr. 29-sec XX, nr. 47-anul 1920, nr. 49-sec. XVIII, nr. 51-sec. XVIII, nr. 53-nu se cunoaşte cu exactitatea anul construcţiei). Mai sunt două case pe strada Doamna Stanca, la nr. 24-construită la începutul sec. XX şi la nr.44-datează din sec. XIX.

Două biserici ortodoxe şi una reformată

Cu numărul BV-1546 figurează pe lista monumentelor de la Ministerul Culturii Biserica ,,Sfânta Treime” de pe strada Codru Drăguşanu. Construcţia ei începe în 1782 şi durează un an. Este păstrătoarea unor valori artistice, dintre care două icoane pictate în ulei din 1725 de Erei Bucur.

Tot de cultul ortodox aparţine un alt monument istoric, Biserica ,,Sfântul Nicolae”, de pe strada Constantin Brâncoveanu, construită între anii 1697-1698. Modelul ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu (pentru că se mai numeşte şi Biserica Brâncoveanu) este capela Palatului Brâncovenesc de la Mogoşoaia. La rândul ei, biserica din Făgăraş a fost modelul după care meşterii din satele din jur s-au inspirat la ridicarea multor monumente în satele făgărăşene.

Biserica reformată de pe B-dul Unirii a fost construită între 1712-1715, după ce vechea biserică aflată în perimetrul actualului centru al oraşului a fost distrusă. La intrarea în lăcaş se găsesc două valoroase coloane provenite de la vechiul edificiu de cult. În interior se gasesc un amvon cu o decoraţie sculptată în piatră şi o orgă veche.

Două zone istorice declarate monumente

Partea istorică de nord a oraşului este monument şi a fost ridicată începând cu sec. XVIII. Aici intră străzile B-dul Unirii, Titu Perţia, Pălărierilor, Piaţa Mihai Viteazu, Doamna Stanca. De asemenea, zona Morii este declarată monument şi cuprinde străzile: 1 Decembrie 1918, Morii, Câmpului Vechi, George Coşbuc, până la intersecţia cu strada Parcului.

Acestea sunt monumentele istorice ale Făgăraşului. Deşi sunt 22 la număr – dacă punem la socoteală şi imobilul cu nr. 30 care nu există – municipiul este sărac în monumente de arhitectură. Dacă facem o comparaţie cu Sighişoara, Mediaş, Sibiu…

Cristina Cornilă