Cătălin Călbează s-a născut în 24 septembrie 1984 şi este din Crihalma. A terminat liceul la Colegiul Naţional „Radu Negru”, apoi a studiat în cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu şi a fost elevul doamnei profesor Lia Maria Bologa la Şcoala Populară de Arte „Ilie Micu” din Sibiu. Cântă muzică populară din Ţara Făgăraşului se prezintă oriunde în lume şi cu multă mândrie ca ficior de la Crihalma.
Diana Gribincea: Cătălin, tu vii de la Crihalma, sat care a ajuns foarte cunoscut datorită unui dans al fetelor, denumit „Fecioreasca fetelor de la Crihalma”. Care este povestea acestui dans?
Cătălin Călbează: Povestea este foarte veche şi mă bucur foarte tare că sunt persoane care se ocupă de promovarea şi menţinerea acestui dans şi, pe această cale, vreau să-i mulţumesc doamnei Eugenia Fuciu, care ţine toate fetele în priză şi are grijă să le înveţe de la vârste foarte fragede sau cum e vorba aceea din popor: „De la ăl cu ţâţa-n gură/ Pân’ la ăl cu barba sură”. Despre acest dans se zice că pe vremea Împăratului Franz Joseph al Austriei toată vlaga feciorească din satele transilvane a fost luată şi deportată la cazarma lui pentru a lupta în armată. Atunci, fetele rămânând singure, chiar dacă este un paradox că rămân fetele şi se apucă să danseze, se adunau în şezători şi încercau să imite figurile ficiorilor şi, astfel, a luat naştere acest dans.
D.G.: Portul de la Crihalma are de asemenea o aură deosebită. Care este istoria lui?
C.C.: Portul este dintr-o zonă de interferenţă, atât geografică, cât şi etno-folclorică: Podişul Hârtibaciului, Ţara Cohalmului şi Ţara Făgăraşului. Cârpa de la gâtul ficiorilor are o istorie foarte interesantă şi cred că este tot de pe vremea când plecau ficiorii în armată ca să aibă motiv să se şi întoarcă. Fetele, înainte ca ei să plece, îşi luau baticul de pe cap, îl puneau la gâtul iubitului, iar el îşi lega acea cârpă cu inelul pe care urma să îl dea fetei când se întorcea din armată. Portul fetelor este special datorită faptului că podoaba de pe cap – măcăul – se construieşte pentru fiecare fată în parte şi este diferită în funcţie de vârsta acesteia.
D.G.: Se spune că tinerii nu prea mai ştiu să joace româneşte. Tu când ai început să mergi la dansuri populare şi cum îi îndemni pe tineri să înveţe dansurile noastre?
C.C.: Dansurile le-am început în clasa a- IX- a, după ce am venit din Crihalma în Făgăraş la liceu. Înainte cu o lună jumătate de Balul Bobocilor m-am hotărât, alături de colegii mei, să facem şi noi ceva deosebit – să învăţăm un dans popular. Spre ruşinea mea, în clasa a-IX-a nu ştiam deloc să dansez, dar ne-am dus la Casa Armatei, la domnul Ghiţă Ştefan, şi într-o lună am învăţat trei dansuri: Crihalma, Dăişoara şi Făgăraşul. Vreau să le spun tinerilor că eu sunt dovada vie că se poate învăţa jocul nostru făgărăşean şi nu numai şi, astfel, pot ajunge să joace învârtita pe mari scene ale ţării şi ale lumii.
D.G.: De la satul de poveste – Crihalma – ai venit la Făgăraş şi apoi ai mers la facultate, la Sibiu, unde ai făcut şi Şcoala Populară de Arte. Cum a fost în acea perioadă?
C.C.: La Sibiu am ajuns întâmplător şi pot spune că a fost sub efectul de turmă, toţi colegii mei mergând acolo. La Şcoala Populară de Arte am mers deoarece, la un spectacol la Predeal, colegul nostru Flaviu Florea mi-a spus că mi-ar prinde foarte bine să merg acolo, la doamna profesor Lia Maria Bologa. Dânsa a avut o rigoare absolută în ceea ce priveşte costumul popular, repertoriul pe care ni-l alegem, chiar şi versurile pe care le cântăm şi toate acestea m-au ajutat foarte mult în cariera mea muzicală.
D.G.: Ştiu că vrei să faci o lansare deosebită a noului tău album. Cum ţi-ai plănuit-o?
C.C.: Totul pleacă de la o idee, de la o dorinţă. Este destul de complex ceea ce vreau să fac deoarece vreau să aduc şi Orchestra şi Ansamblul „Junii Sibiului” la Făgăraş şi, pe lângă ei, alţi solişti din toată ţara încât să acopăr toate zonele folclorice. Îmi doresc foarte mult să fac această lansare la Făgăraş, deşi sponsorii au vrut la Bucureşti, pentru că eu de aici sunt, aici m-am născut, aici am crescut, aici mă trage pământul înapoi şi aici îmi sunt rădăcinile.
D.G.: Pentru vara aceasta ai pregătit un proiect care va prinde şi viaţă şi în care implici şi Ansamblul „Ceata Făgăraşului”. Cum ţi-a venit ideea?
C.C.: Sora mea, Andreea, s-a axat mult pe şcoală şi, de ceva timp, locuieşte la Bruxelles unde a studiat, a lucrat, a şi făcut un stagiu de câteva luni la Consiliul Europei. Pentru că eu cânt şi ea lucrează acolo am rugat-o să trecem de graniţele ţării şi să facem un proiect fain încât să ajungem cu dansul, cântecul şi obiceiurile noastre la Bruxelles pentru a nu mai avea o imagine atât de urâtă şi de negativă. Proiectul nostru ia viaţă şi la sfârşitul lunii iunie vom merge acolo ca să susţinem un spectacol: eu, Adina Roşca, Ansamblul „Ceata Făgăraşului”, dar vom prezenta acolo şi meşteşuguri şi produse tradiţionale.
D.G.: Un gând pentru cititorii ziarului „Bună Ziua Făgăraş.
C.C.: Vreau să va transmit multă, multă sănătate, pentru că dacă avem sănătate restul se rezolvă şi bani.
diana.gribincea@bunaziuafagaras.info
