Pe 14 septembrie se prăznuieşte Înălţarea Sfintei Cruci – cea mai veche dintre sărbătorile creştine, zi care aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului pe Golgota.
Pe locul descoperirii Sfintei Cruci, împăratul Constantin cel Mare a zidit o biserică.
Fragmente din Sfânta Cruce sunt prezente în Biserica „Sfântul Vasile cel Mare“ (Bucureşti), în mănăstirile Ţigăneşti şi Căldăruşani, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, dar şi în biserici din Germania, Belgia, Spania, Franța sau Grecia.
Sinodul al șaptelea ecumenic, ținut la Niceea în anul 787, a stabilit că modul de cinstire al Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea Sfintelor Icoane.
În rânduiala Bisericii, se prevede ca în ziua prăznuirii Înălţării Sfintei Cruci să se ţină post. Aceasta zi se serbează cu post pentru că amintește de patimile şi moartea lui Hristos.
14 septembrie este considerată şi data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei
În popor, ziua se mai numeşte Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui. Se crede că din această zi reptilele încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvară.
De Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac, care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli.
