Comorile Făgăraşului

Puţină lume ştie că muzeul dintre zidurile Cetăţii ascunde nişte valori inestimabile pentru patrimoniul cultural. Sunt câteva exponate atât de valoroase, încât nimeni nu a putut stabili vreodată preţul lor exact. De altfel, nici nu importă prea mult, atâta vreme cât bunurile nu se află în circuitul civil, neputând fi vândute pe piaţă liberă.

Masca romană de paradă

Nu putem vorbi de o ierarhie a lor, care e cel mai valoros, aşa că ordinea prezentării este aleatorie. Începem cu masca romană de paradă care se află în muzeu din ‘86, de când a fost descoperită accidental în timpul unor săpături la Cincşor. Întâmplătoarea descoperire arheologică a fost făcută în apropierea unui castru roman cu prilejul unor lucrări de amenajare hidroenergetică a Oltului.

Datorită valorii ei, conservării sale şi pentru transmiterea măştii către generaţiile viitoare exact în starea în care fost găsită, exponatul nu se află în niciuna din vitrinele muzeului. „Originalul îl păstrăm într-un depozit; am expus în schimb o copie fidelă a măştii realizată cu 5 ani în urmă de către Muzeul Naţional de Istorie a României. În 2008 masca a fost trimisă la Bucureşti, unde acest muzeu a organizat expoziţia „Bronzuri din Dacia Romană”, ocazie cu care cei de la muzeu ne-au făcut din bronz o replică fidelă pe care ne-au trimis-o cu tot cu originalul”, explică managerul muzeului făgărăşean, dr. Elena Băjenaru.
„Masca găsită la Cincşor de către muncitorul Gheorghe Nica este din bronz şi este o componentă a unui coif de cavalerist roman, găsită în asociere cu ceramică sau fragmente ceramice de factură romană. Aceasta era o mască de paradă, destinată trupelor de cavalerie sau formaţiunilor călări şi putea fi utilizată fie cu prilejul unor demonstraţii militare, fie în unele întreceri hipice – caracterul masculin sau feminin al măştii deosebind echipele aflate în competiţie – sau chiar în unele exerciţii militare”, explică prof. Gheorghe Dragotă, cel care conducea muzeul „Valeriu Literat” pe vremea când s-a descoperit masca.

Masca, devenită celebră în următorii ani de după descoperire, înfăţişează un cap de femeie, are înălţimea de 24,5 cm, lăţimea de 17 cm şi adâncimea reliefului de 14,5 cm. Pentru a putea fi purtată, ochii, nările şi buzele sunt crăpate, iar pe ambele părţi ale obrazului se află două perforaţii, datorate niturilor de fixare a măştii de calotă – celălalt element al măştii (nedescoperit).
Se pare că purtătorul acestei măşti făcea parte din cohorta II Flavia Bessorum, unitate militară auxiliară de pedestraşi, alcătuită din traci, care îşi avea pe atunci sediul în castrul de la Cincşor. Ea poate fi datată în sec. II-III d.H. .

Altarul triptic de la Cinşor

Cincşorul a dat patrimoniului naţional două mari valori: masca de paradă şi un altar triptic ce a fost al Bisericii Eveanghelice din sat. Altarul a intrat în patrimoniul instituţiei muzeale în 1951 în urma unei donaţii şi datează din 1655. Vechimea lui este atestată de un istoric de artă, Viktor Roth, într-un volum care a apărut cu aproape un secol în urmă la Strasbourg.
Foarte rar, în epocă, în Transilvania au existat astfel de altare. „Construcţia este simplă – un triptic format din panou central şi aripi pictate pe ambele feţe. Iconografia este închinată Patimilor lui Iisus. Închise în timpul săptămânii, panourile rabatabile prezintă pe faţa lor exterioară patru scene, distribuite în două registre, din Patimile lui Iisus – Trădarea lui Iuda, Întreita lepădare a lui Petru, Hristos judecat de Ana şi Caiafa, Batjocorirea. Deschise duminica, aceste panouri dezvăluie pe partea lor interioară alte patru scene tot din Patimi – Iisus judecat de Irod, Pilat spălându-se pe mâini, Biciuirea, Ţintuirea pe cruce”, explică Gheorghe Dragotă.

Aripile laterale ale altarului sunt fixate pe un cadru de lemn de tei ornamentat cu elemente sculptate. Altarul a stat în restaurare la Complexul muzeal Astra din Sibiu vreme de doi ani.

Din lipsă de documente şi în imposibilitatea de a face analize comparative amănunţite, este greu de pus un nume sigur pictorului altarului, care a fost realizat cel mai probabil de un  de tâmplar local şi pictat de un preot cu veleităţi de artistice.

Altarul triptic se află expus în sala de artă medievală şi religie din muzeu.

Tezaurul numismatic de la Părău

Tezaurul numismatic cu cel mai mare număr de emitenţi dintre toate tezaurele monetare din România se află în muzeul făgărăşenilor. El a fost descoperit la Părâu şi, pe lângă numărul de emitenţi, este important şi din punct de vedere al numărului de piese. Conţine 5.372 de monede, toate din argint, şi sunt 28 de emitenţi, adică înseamnă că cei care au bătut monedă provin din 28 de locuri distincte.

Tezaurul monetar a fost descoperit în 1979, iar piesele care fac parte din ele sunt din secolele XV – XVI. „Pentru că sunt foarte multe de acelaşi fel, nu sunt expuse decât puţine piese, 24 la număr, adică numai acelea care au fost bătute în Transilvania. Ele se află în sala de artă medievală a muzeului, restul sunt într-un depozit al instituţiei”, explică managerul Elena Băjenaru.

Bunurile „ies” din muzeu numai cu asigurare

Cele mai valoroase exponate ale muzeului sunt expuse de-a lungul timpului şi prin alte muzee din ţară. Există o înţelegere între aceste instituţii de a nu se plăti pentru ele, pe perioada cât sunt împrumutate. Însă muzeul care le cere trebuie să plătească pentru ele o asigurare, atât pentru durata transportului, cât şi pentru perioada cât rămân în acea expoziţie temporară.
„Legea patrimoniului ne obligă să le asigurăm atunci când se aduc obiecte din alte colecţii la noi şi invers. Spre exemplu, noi pregătim o expoziţie de arme pe care le aducem de la muzeul Brukenthal din Sibiu. Ca să ajungă aici, trebuie să facem pentru ele o poliţă de asigurare valabilă pe toată durata cât rămân la Făgăraş Tot astfel, cei care împrumută piese de la noi, le asigură. Aşa s-a întâmplat de pildă cu masca romană de paradă în timpul cât a fost expusă la Muzeul Naţional de Istorie a României. Se obişnuieşte în schimb să se ceară o evidenţă a numărului de vizitatori, ca muzeul – deţinător al piesei să ştie câţi oameni au văzut acel exponat”, spune dr. Băjenaru.

(Cristina Cornilă)