Postul Adormirii Maicii Domnului este cel mai nou dintre cele patru posturi ale anului. Originile sale se află prin secolul al V-lea, când s-a dezvoltat şi Cultul Maicii Domnului.
La început, postul acesta nu se ţinea peste tot la fel deoarece unii posteau doar o singură zi. În partea Constantinopolului se postea doar patru zile, iar creştinii din Ierusalim posteau opt zile. Din a doua jumătate a secolului al XII-lea s-a hotărât ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze până la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august.
„Nu avem referiri precise în legătură cu Adormirea Maicii Domnului în Sfânta Scriptură, dar Traditia Bisericii mărturiseşte că Toma soseşte la Ierusalim în a treia zi după înmormântarea Maicii Domnului. Dorind să cinstească şi el trupul ei, Apostolii au deschis mormântul pentru Apostolul Toma. Însă mormântul era gol pentru că trupul Fecioarei Maria a fost ridicat la ceruri de Fiul ei. Imediat după acest episod cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat foarte mult”, explică părintele protopop Marcel Dobrea.
Pe 6 august, atunci când este sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului în Muntele Tabor, credincioşii pot mânca şi peşte, pe lângă fructe şi legume, în cinstea acestei sărbători. Mănăstirile Bucium şi Dejani sunt singurele cu acest hram din zona noastră, de altfel şi sărbătoarea fiind una cu un pronunţat caracter ascetic şi mistic specific călugărilor.
În Făgăraş, biserica din cartierul Florilor, cunoscută sub denumirea de Biserica din cimitir, este singura din Făgăraş care poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului.” În toată Ţara Făgăraşului, nu mai puţin de 15 localităţi au biserici cu acelaşi hram, la fel şi Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus. În fiecare an, în complexul turistic de la Sâmbăta de Sus se organizează tradiţionalul târg şi festin câmpenesc imediat după slujba de la mănăstire.
În muzeul Mănăstirii Sâmbăta de Sus se găseşte şi un epitaf de mărimi mari cu scena Adormirii Maicii Domnului, pictată de Părintele Arsenie Boca.
(Alexandru Socaciu)
