Boboteaza și Agheasma Mare

Botezul Domnului este prăznuit în fiecare an pe 6 ianuarie. Sărbătoarea mai poartă și denumirea de Bobotează, Epifanie sau Teofanie – ultimele două cuvinte provin din limba greacă și înseamnă „arătare”.

Sărbătoarea religioasă aduce aminte de momentul în care Hristos a fost botezat.

La 30 de ani, la vârsta bărbatului desăvârşit, Hristos a venit la Iordan, unde predica şi boteza Sfântul Ioan Botezatorul. Când a apărut Hristos pe malul Iordanului, Sf. Ioan îl recunoaste şi-L arată mulţumilor.

Când L-a botezat, cerurile s-au deschis iar Sfântul Duh S-a coborât, în chip de porumbel, și a stat peste Hristos. Dumnezeu Tatăl a mărturisit în acel moment „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!”.

Botezul primit de Hristos are şi un alt scop: epifania sau arătarea Sfintei Treimi, adică momentul în care Iisus avea să fie descoperit lui Ioan şi prin acesta la tot poporul ca Fiu al lui Dumnezeu.

Şi pentru că acest praznic s-a săvârşit prin Sf. Ioan, în mod tradiţional, a doua zi creştinii îl cinstesc pe Sfântul Ioan Botezătorul.

Atât în Ajun, cât și de Bobotează, în biserici se fac rugăciuni speciale pentru sfințirea apei – Agheasma Mare.

Din această apă sfințită, se bea dimineața, în următoarele opt zile, cifra opt amintind de veșnicie. Agheasma Mare se ia pe nemâncate (până în 14 ianuarie) după care se ia sfânta anaforă.

În tradiţia Bisericii, de Bobotează apele se sfinţesc, astfel că toate râurile şi apele sunt considerate binecuvântate.

La sate, în prima săptămână după sărbătoare, creştinii nu spală cu apă din râuri, ci îi acordă o cinstire deosebită, considerând-o sfinţită.

În unele părţi ale ţării, a intrat în tradiţie aruncarea crucii în râu, gest care reprezintă intrarea Domnului în Iordan, botezul şi sfinţirea apelor. Există credinţa populară că acela care va scoate crucea din apă va fi ferit de boli de-a lungul întregului an.