Campania „Producător din Ţara Făgăraşului” – Ioan şi Valeria Cucu

Se pare că producţia agricolă nu ţine sub nicio formă de meseria pe care o are producătorul. Dacă din numerele trecute am aflat că poţi să fi bucătar, instalator, comerciant, inginer, sub-inginer, lucrător comercial sau chiar licenţiat în artele tehnologiei, acum aflăm că şi meseria de şofer este compatibilă cu munca de pe câmp şi din grădină.

Ioan şi Valeria Cucu, doi soţi cu o vârstă respectabilă, ajunşi la pensie, se dedică trup şi suflet produselor agricole pe care le vând în piaţă şi prin care îşi doresc să-şi îmbunătăţească traiul de zi cu zi.

Ioan Cucu are o experienţă de şofer de cursă lungă, atât pe drumurile naţionale, cât şi pe cele internaţionale, încât îi permite acum să-şi aducă produsele atât de la Şercăiţa, de unde îşi are originile, cât şi de la Şinca Nouă, de unde vine soţia lui. „M-am pensionat după 43 de ani de muncă. Am fost şofer la mai multe întreprinderi din Făgăraş, am condus şi pentru firme braşovene… Am bătut ţara noastră în lung şi în lat, încât pot să spun că dacă ar fi să merg undeva mă pot duce cu ochii închişi”, spune Ioan, nostalgic şi dezamăgit de cele câteva milioane lei vechi pe care le capătă de la stat sub formă de pensie.

Interesant este că nu s-a oprit doar la a primi o sumă de bani de la stat, ci încearcă să-şi valorifice timpul şi energia împreună cu soţia pe terenurile pe care le-au moştenit de la părinţi. Dacă până acum remarcam producţii mari la ceilalţi producători din piaţa agroalimentară din Făgăraş, acum vorbim de cantităţi mai mici, dar produse în ograda oamenilor şi cu propria lor sudoare.
„Avem cartofi – elementul de bază din zona noastră, castraveţi, fasole, roşii, salată, varză, ardei, ceapă de toate felurile, morcovi, pătrunjel, ţelină, mărar etc, cam tot ce este nevoie pentru uzul zilnic la gătit”, ne spune Ioan Cucu, în timp ce se plimba prin grădinuţa casei din Şercăiţa, atent să nu îi scape vreun răsad, dar prezentându-ne fiecare strat de ceapă sau morcovi atunci când enumera produsele.

Ca orice producători care se respectă, deţin şi ei un solar de mici dimensiuni, mai mult pentru răsaduri şi pentru roşii, pe care le cultivă de timpuriu, „când vremea începe să se mai dezmorţească, dar nu mai târziu de luna februarie sau martie”, spune nenea Cucu.

Spre deosebire de ceilalţi producători, soţii Cucu vin în piaţă şi cu fructe, în special struguri, mere şi prune pe care le produc chiar în gradina proprie din jurul casei. „Eu sunt fericit că am o vie deasupra curţii, ea ne dă şi umbră, iar toamna, fie vindem din struguri, fie facem vin. Iar merele şi prune sunt de folos şi la rachiu, nu doar la tarabele din piaţă“, spune mulţumit Ioan Cucu, desfăcând câte un butoi deja pregătit pentru licoarea bahică.

Evident că era să uite că are şi producţii de cereale, în special porumb, de care şi-a amintit pe maşină, pe drumul de întoarcere la Făgăraş, după obişnuita vizită de acasă ce se face fiecărui producător autohton în parte.

Modest şi de sincer, Ioan Cucu ne-a mărturisit şi faptul că deţine şi o întreprindere individuală prin care aduce produse pentru piaţă atunci când nu mai are ce vinde de la el, iar asta o face şi ca fost şofer şi pasionat de condus, dar şi pentru veniturile zilnice ale familiei.