Croşeta magică

Prinţul Charles s-a îndrăgostit de România pentru naturaleţa sa. A găsit-o la Viscri, acolo unde timpul pare să fi stat pe loc şi nu la Bucureşti, unde traficul, zgomotul, industrialitatea şi chinezismele sunt la tot pasul. Orice lucru fabricat industrial înseamnă poate progres, dar în niciun caz valoare. Tocmai de aceea magiunul fabricat în cantităţi reduse în România, pe care producătorii vor să-l lege cu orice chip de imaginea moştenitorului Casei Regale britanice, se vinde la marile târguri din lume cu 150 de euro borcanul. Închipuiţi-vă un alt borcan de dulceaţă industrială… cu 600 lei! Drept urmare, mâinile nu aduc aceeaşi cantitate ca o linie de producţie, dar aduc valoare. Migala şi munca pentru fiecare obiect în parte (orice ar fi el) sunt răsplătite prin recunoaştere. Tot mai mulţi oameni se întorc de bună voie la îndeletnicirile de acum 5-6 decenii, poate chiar un veac. Ţara Făgăraşului abundă în meşteri populari, creatori handmade ori chiar producători ,,bio”.

Printre cei care au re-descoperit că munca manuală înseamnă şi afacere şi plăcere se numără Elena Moglan, făgărăşeancă prin adopţie, născută cu 37 de ani în urmă în judeţul lui Constantin Brâncuşi. Astăzi locuieşte cu familia la Sâmbăta de Sus şi, pornind pe vremuri de la o simplă curiozitate, a devenit expertă în amigurumi.

Nu vă lăsaţi înşelaţi de cuvântul pretenţios care vine din Ţara Soarelui Răsare, în realitate nu face altceva decât să… croşeteze! ,,Amigurumi este un cuvânt de origine japoneză şi înseamnă jucărie croşetată sau împletită, umplută cu material moale, cum ar fi lâna sau vatelina. Denumirea este foarte puţin cunoscută în România, arta jucăriilor amigurumi este nouă în ţara noastră”, spune Elena.

Nouă, dar totuşi veche! Croşeta şi firul de aţă nu au lipsit niciodată din casele părinţilor ori bunicilor noştri. E drept că atunci făceau mileuri şi bluze croşetate, astăzi aceeaşi croşetă face cercei, poşete şi jucării. Şi pentru că sunt rare, sunt considerate valoroase. Se găsesc numai la târguri de profil, iar străinii îşi deschid încântaţi portofelele să le cumpere. Ai noştri abia acum se detaşează de ideea de mileu pe biblioteca din sufragerie sau jerseu croşetat de bunica. Dar, cum se zice, orice învăţ are şi dezvăţ! S-au dezvăţat primii de preconceputa idee tocmai creatorii handmade.

Tot ce zboară… se poate croşeta!
Elena Moglan are creativitatea în sânge: ,,Am citit pe internet despre amigurumi. Am început să croşetez mai mult din curiozitate, era palpitant să văd cum fac străinii orice din croşetă. Am făcut cactuşi, cercei, inele, brăţări, o gamă variată de jucării, animăluţe din poveşti şi din basmele pentru copii, poşete, finger-puppets, căsuţe în miniatură… Într-un final am descoperit că se poate face aproape orice cu puţină imaginaţie şi o croşetă de câţiva lei.”

Locuinţa tinerei vorbeşte de la sine: peste tot e înconjurată de roadele muncii ei, cele mai inedite jucării văzute vreodată stau în cutii gata să fie trimise spre vânzare. În februarie, o lună întreagă a lucrat pentru a face mărţişoare (buburuze, gărgăriţe, trifoi, flori – pe post de bijuterii însoţite de clasicul fir alb-roşu). Înaintea sărbătorilor de Paşti iepuraşii şi ouăle în miniatură au fost la rând, iar acum pregătirile pentru Ziua Copilului sunt în toi. Sunt şi cele mai solicitante, pentru că micuţii sunt principalii destinatari ai micilor jucării de lână.

,,Toate obiectele sunt ecologice. Nu se pune degeaba mare preţ pe asta, deoarece odată venite în contact cu copiii sunt cele mai sigure jucării pe care le-au avut vreodată! Le croşetez doar din lână şi bumbac, iar în interior sunt umplute tot cu lână. Chiar şi vopseaua cu care este colorată lâna este ecologică. Eu o cumpăr gata vopsită de la vâltorile de la Lisa sau de la Cisnădie, acolo unde este tratată inclusiv antialergenic”, povesteşte Elena.

De la contabil la creator handmade

Elena este un om al cifrelor, de profesie contabil, o ştiinţă exactă care se regăseşte oarecum în arta croşetatului şi în tehnica amigurumi. Nimic nu se croşetează la întâmplare, totul se numără, se creşte, se descreşte, asfel încât la final se semene exact cu personajul de basm. Scufiţa Roşie este întocmai ca-n cărţile de poveşti, pisicuţa Kitty este desprinsă parcă de pe ecranul televizorului, iar poşetele făcute de ea aduc a Parisul anilor 1900, când micia burghezie se plimba cu umbrele şi poşete pe centru.

Fiecare jucărie sau fiecare pereche de cercei sunt unicate, lucrul de mână nu duce nicidecum la două produse identice. Poate doar asemănătoare.
Noul ,,trend” în materie de amigurumi este dat de aşa numitele finger-puppets. Nişte animăluţe croşetate astfel încât să intre pe degetul arătător! ,,Figurinele au un caracter educativ pentru că micuţii pot face scenete de teatru de păpuşi cu aceste finger-puppets”, explică cea care le creează. Cu alte cuvinte, Mickey Mouse ar trebui să fie măgulit că a putut fi transpus în material textil la aşa dimensiuni şi cu o aşa redare fidelă!

Jucăriile şi bijuteriile făcute la Sâmbăta de Sus ajung prin ţară la diverse târguri de profil, următorul la care va participa Elena fiind Târgul Naţional de Jucării 2013 de la Sibiu, organizat de Muzeul Astra, cu ocazia zilei de 1 iunie.
De mână vs. industrial

Halele şi liniile de producţie îşi continuă nestingherit ,,drumul” lor prin hăţişul dezvoltării (uneori fireşti) a condiţiilor de trai. Muncă mai puţină, producţie mai multă şi industrialitate pe bandă rulantă. Puţină unicitate, în schimb! Aşa că orice creator handamde este binevenit pe piaţă. Şi apreciat.

În zona Făgăraşului sunt peste 20 de oameni care au reuşit să-şi facă loc, destul de greu, printre munca maşinilor industriale.

Printre aceştia se numără Simona Ciuban din Cincşor care creează cu măiestrie costume populare şi păpuşi în costume tradiţionale. Gabriela Măran din Făgăraş face de mână bijuterii din pietre preţioase şi argint, Maria Costea face bijuterii din mărgele şi tatting-frivolite, Mariana Negru creează obiecte decorative din materiale culese din natură şi reciclate. Tot din Făgăraş este şi Levente Dull care face în miniatură obiecte din lemn în tehnica traforajului. Simona Şofleta este tot făgărăşeancă şi se mândreşte cu creaţii din fimo şi decoupage în tehnica şerveţelului.

Sunt doar câteva dintre cei care şi-au făcut simţită prezenţa în lumea lucrului de mână, de mică dimensiuni şi paralelă cu cea a maşinilor, rorboţilor şi liniilor de producţie industriale.

(Cristina Cornilă)