Despre săptămâna Patimilor

Părintele Teofil Părăian, duhovnicul Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, în numeroasele sale cuvântări de dinaintea Învierii Domnului, explica pe înţelesul tuturor semnificaţiile duhovniceşti ale Săptămânii Patimilor.

Nu folosea niciodată un limbaj academic, ci folosea cuvinte simple, pe înţelesul tuturor. Tocmai din acest motiv părintele Teofil era apreciat şi era căutat de toată lumea. Folosea chiar glume pentru a scoate în evidenţă lucruri esenţiale.

De pildă, a fost întrebat de un student la o conferinţă la Sibiu: „Părinte Teofil, televizorul îi bun?”. Replica a fost una deosebit de haioasă, dar la fel de esenţială pentru cine şi-a pus această întrebare cu adevărat: „apoi, dragă, dacă nu e stricat, atunci îi bun”. Dar tot el spunea că toate sunt bune, dar nu toate de folos, ci trebui să le folosim ca albinele, care-şi iau din flori numai ce au nevoie, nu toată floarea.

Părintele protopop Marcel Dobrea spune că părintele Teofil explica tot timpul textele slujbelor şi a cântărilor de la strană: „oricum oamenii le aud în biserică, pentru că se cântă sau se citesc cu voce tare, iar părintele încerca să le explice pe fiecare, ca toată lumea să înţeleagă slujbele”.

Lunea din Săptămâna Mare

Explicaţiile părintelui Teofil cu privire la prima zi, cea de luni, sunt grăitoare. El spunea că în Lunea Mare, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos la trup şi la suflet. Acest lucru ne impresionează pe toți din cauza dorința lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinind poruncile, de a fi curat înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că a fost bun şi binevoitor cu frații săi care l-au vândut în Egipt. El este şi o preînchipuire a Domnului, vândut de Iuda.

„Tot în această zi de luni, pomenim şi o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos. Negăsind smochine într-un smochin, l-a blestemat să se usuce, iar Biserica, pomenind această întâmplare, are în vedere o explicaţie pentru cei credincioşi, atrăgându-le atenţia că suntem toţi chemaţi spre rodire şi că Domnul Hristos aşteaptă asta de la noi. Hristos răsplăteşte nu numai binele, ci şi pedepseşte îndărătniciile şi relele”, zicea părintele Teofil.

Cum să ne pregătim?

Marţi se pomeneşte despre pilda celor zece fecioare înţelepte şi neînţelepte. Prin această pildă, Domnul Hristos ne îndeamnă să ne gândim la faptul că trebuie să fim întotdeauna pregătiţi pentru întâmpinarea Mirelui ceresc, concluzia pildei fiind: „privegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi când vine Fiul Omului”. „Deci, trebuie să fim cu luare aminte la noi înşine, la datoriile noastre, să aşteptăm pe Hristos cu inimă iubitoare şi cu fapte bune”, explica părintele Teofil.

Jertfa noastră să fie sinceră

Mierucri se face pomenire despre o femeie cinstitoare a Mântuitorului, pe care Sfânta Biserică o prezintă şi ca pe o femeie păcătoasă. Aceasta a adus mir pentru El, socotit ca având prețul a 300 de zile de lucru.

„Femeia şi-a arătat cinstirea ei faţă de Hristos. Se face o legătură cu vinderea lui Iuda, cum că Iuda a luat preţ pe capul Mântuitorului, iar femeia care a dat bani pentru a unge capul Lui. Deci iată cum o femeie cu multe probleme, face o jertfă sinceră, dar curată. Aşa şi noi, suntem chemaţi să ne jertfim păcatele la spovedanie, cu sinceritate, să ne facem curat în suflet. Hristos trebuie să locuiască în sufletele noastre, nu păcatul”, a mai spus părintele Marcel Dobrea, citând din explicaţiile părintelui Teofil.

Model al rugăciunii sincere

În Joia mare ne este dat să înţelegem măreţia lui Hristos, Care a spălat picioarele ucenicilor Săi. „Este o poruncă a Mântuitorului ca să fim unii faţă de alţii cinstitori, de a ne smeri unii în faţa altora, de a fi curăţitori ai fraţilor noştri, să-i aducem la curăţenia duhovnicească, smerită, bună. Pomenim, apoi, Cina cea de taină, ultima cină pe care a avut-o Domnul Hristos împreună cu ucenicii săi înainte de Sfintele Sale Pătimiri. Pomenim în Joia cea Mare şi rugăciunea din grădina Ghetsimani. Este rugăciunea care ne dă o orientare, în sensul că şi rugăciunea noastră trebuie să fie o rugăciune cât mai adâncă, o rugăciune totală”, explică părintele Teofil.

 Vinerea Mare

În Vinerea cea Mare ne aducem aminte de suferinţele Domnului, de scuipările, de bătăile, de chinuirile de tot felul, de batjocurile, de răstignirea pe cruce şi de moartea pe cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care toate s-au făcut pentru noi.

„Stăm şi noi în faţa Domnului Hristos, în faţa crucii, stăm împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul şi cu Maica Domnului în apropierea crucii şi învăţăm de la El să iertăm pe vrăjmaşii noştri. Acum lăsăm toate ale noastre în mâinile lui Dumnezeu, căci Hristos fiind pe cruce, a zis către Dumnezeu: „Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul meu” (Lc. 23, 46). De aceea părintele Teofil făcea înţeleasă jertfa lui Hristos ca o jertfă pe care ne-o asumăm şi noi”, spune părintele Marcel.

 Sâmbăta Mare

Sâmbăta cea Mare este pomenită înmormântarea Domnului Hristos. „Avem în vedere pe Cel ce a fost în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, dar şi în Rai, ca un Dumnezeu, cu tâlharul. E o zi în care ne arătăm nedumerirea şi, totodată, convingerea că moartea s-a întâmplat în viaţă, că viaţa a primit moartea. Facem un efort de a înţelege că moartea chiar face parte din viaţă, nu e un lucru de care să ne temem. Moartea este ceva firesc, este o etapă din viaţă. Nu dispărem, pur şi simplu, ci înviem, aşteptăm învierea”, spunea odată părintele Teofil, chiar la biserica din cartierul Galaţi.