Duminica Floriilor sau a Florilor

Duminica Floriilor este începutul săptămânii Paştilor şi, de aceea, în vechime ea mai era numită şi „Duminica aspiranţilor“ sau a „candidaţilor la botez“, deoarece în aceasta zi, după o lungă perioadă de pregătire, catehumenii mergeau la preot şi îi cereau permisiunea de a fi admişi la botez.

Denumirea de „Florii“  vine de la latinescul floralia sau florilia, sărbătoarea florilor şi ar veni din antichitatea păgână, mai exact de la sărbătoarea închinată în cinstea zeiţei Flora, care avea loc la începutul primăverii. Sărbătoarea s-a păstrat, dar a căpătat o conotaţie religioasă, mai ales că începutul primăverii înseamnă învierea naturii în toată splendoarea ei, în aşteptarea momentului Învierii Domnului.

Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim – sau popular a Floriilor – se celebrează încă din vechime, de la începuturile creştinismului. O impozantă funcţie liturgică, comemorând această sărbătoare, este atestată încă de la sfârşitul secolului al IV-lea de pelerina apuseană Egeria, care călătoreşte în oraşul sfânt în jurul anului 392.

În Ţările Române, această sărbătoare a intrat pe filieră bizantină, fără a putea fi datată cu exactitate. La curţile domneşti, atât la cea bizantină, cât şi la cele româneşti, sărbătoarea Floriilor se prăznuia cu mare fast. Participau împăraţii, respectiv domnitorii, împreună cu demnitarii lor, cărora li se împărţeau făclii aprinse ca la Paşti.

Este bine ştiut faptul că, într-o anumită perioadă, creştinismul s-a extins foarte repede, întregi popoare fiind convertite la noua religie, însă anumite reminiscenţe ale vechilor religii păgâne au rămas, ceea ce s-a întâmplat cu siguranţă şi pe meleagurile ţării noastre. Putem vedea asta în alte diferite practici şi tradiţii care, în anumite regiuni ale ţării, se menţin şi astăzi, cum este, de exemplu, cel al găinii date la înmormântare peste groapa mortului, obicei întâlnit în zona Olteniei.

În duminica de Florii este dezlegare la peşte.