Fata din Curcubeu (video)
O banală seară de vineri…
După cinci zile în care ai alergat de ici – colo ca să-ţi rezolvi treburile, ţi-ai mâncat nervii şi vremea la telefon, on-line sau în discuţii directe, ai mâncat şi mâncare, dar pe fugă şi, rar, la ore decente, iată aşadar că a sosit şi seara de vineri.
Ştii că se joacă o piesă de teatru în Cetate – ai auzit la radio, ai citit pe internet… o actriţă de-a locului a prins curaj să joace acasă. Dai deoparte toată oboseala ta şi piedicile care ţi se pun în cale şi îţi oferi una-două ore şi pentru sufletul tău. Cine o fi „Fata din Curcubeu”?
Ora 19. Curtea interioară a Cetăţii Făgăraş. Câţiva oameni stau pe bănci în aşteptarea spectacolului şi povestesc. Zidurile castelului emană linişte şi căldură. Şi ele așteaptă…
O singură siluetă e mai agitată. Salută lumea; ba e aici, ba dincolo. E Marcela, actriţa. Încearcă să-şi ascundă emoţiile. Cei care o cunosc zic că nu-i prea iese, doar joacă acasă pentru prima dată!
Urmărind-o cu privirea, te întrebi ce unitate de măsură există pentru emoţii…
Tot mai multă lume intră în Cramă. Îmbrăcaţi elegant sau lejer, făgărăşenii par să aibă aşteptări mari. Sunt şi mulţi tineri. Şi lor le e sete de cultură.
Sală e plină de scaune şi doar câteva mai sunt libere – destul de surprinzătoare imaginea pentru un oraş de provincie, într-o seară de vineri. Ultimii spectatori sosiţi ocupă toate locurile; se mai mută câte-un scaun, se mai face câte un pic de loc şi… gata! Lumea e pregătită.
Apare Marcela şi întreabă dacă nu are cineva 1 leu. Nimeni? 1 leu?
Publicul răspunde, mulţi intră în joc, se fac glume şi doar câteva zeci de secunde mai târziu realizezi că, de fapt, a început piesa de teatru.
Încet-încet ţi se conturează un răspuns la prima întrebare a serii – cine e fata din Curcubeu?
Te face să râzi, îţi cântă în franceză, te farmecă cu o voce puternică şi profundă. E acolo, în faţa ta, cu doar patru trepte mai sus ca să o poţi vedea.
Fata din Curcubeu îţi povesteşte despre ea. Te vrăjeşte fără să-ţi dai seama şi, în acelaşi timp, îţi inundă sufletul cu o tristeţe pe care încerci să o alungi, dar nu reuşeşti.
E atât de veselă în amărăciunea ei, această fată din Curcubeu…
Atmosfera specială, creată şi de jocul de lumini, e zdruncinată însă mârşav. Sună un telefon! Uşoară rumoare în sală. Telefonul sună în continuare. Simţi că i-ai interzice posesorului să mai meargă la teatru vreo 10 vieţi de acum încolo.
Ceva mai târziu, alt telefon vibrează. Pe ăsta l-ai trimite la câte un concert heavy-metal de 4-5 ore pentru fiecare vibrare de telefon.
Fata din Curcubeu pare să nu audă telefoanele. Povesteşte, cântă, emoţionează…
O lacrimă, şi încă una, şi încă una…
Toţi sunt încremeniţi, mai puţin fata din Curcubeu. Ea îşi continuă povestea până când se sting luminile de tot. E linişte pentru o secundă.
Ropotele de aplauze îi spun ’drum lin spre curcubeu’ fetei din Curcubeu şi o readuc pe scenă pe Marcela Motoc. Actriţa mulţumeşte publicului, primeşte flori şi e din nou emoţionată.
O banală seară de vineri…