Fotbalul mondial, într-o cameră din Pojorta

Cea mai impresionantă colecţie de fanioane pe care mi-a fost dat s-o văd se află la o aruncătură de băţ de Făgăraş. Un pojorţean a reuşit să strângă în aproape patru decenii în jur de o mie de fanioane, nu numai din toată România, ci de pe tot mapamondul. O cameră întreagă este tapetată cu fanioane şi diverse alte colecţii, de dimensiuni mai mici, iar ce nu i-a încăput omului pe pereţi, se află burduşite în gemantane, aşteptând să le vină cândva rândul la expunere.

Cifră exactă: 906 fanioane

Mihai Guşeilă este pensionar, are 63 de ani astăzi şi mare parte din viaţă şi-a petrecut-o la Codlea, acolo unde a lucrat ca maistru la ,,Întreprinderea Mecanică Codlea”. De loc se trage din Pojorta, iar acum, când nu mai are grija serviciului, îşi petrece timpul mai mult la ţară, colectând de peste tot, tot ceea ce a mai apărut nou în materie de fanioane prin lume.

,,Astăzi am 906 fanioane din fotbal şi turism. Cele mai multe sunt din lumea sportului, iar 130 dintre ele sunt de la cluburi şi asociaţii de turism. De-a lungul vremii am avut trei surse prin care am făcut rost de ele: le-am primit, am făcut schimb şi le-am cumpărat. Le colecţionez din ’75, iar primul meu fanion a fost de la UTA Arad. La început am fost atras de timbre şi monede, dar sunt foarte mulţi astfel de colecţionari în ţară, în schimb colecţionari de fanioane foarte rar găseşti. Asta, şi pentru că fanioanele sunt pe cale de dispariţie, întrucât cluburile nu mai prea fac. Deşi tocmai acum ar trebui să le fabrice, de vreme ce şi-au dat seama că reprezintă o sursă de venit”, îmi explică Mihai Guşeilă.

Echipele lumii s-au întâlnit la Pojorta

Mai mult de jumătate dintre fanioanele sportive ale colecţionarului au fost produse cândva peste mări şi oceane şi reprezintă emblemele celor mai reprezentative cluburi ale lumii. Stau toate aranjate, într-o ordine deloc întâmplătoare, unul lângă altul, deşi cândva echipele care le-au aparţinut s-au luptat pe viaţă şi pe moarte între ele.

,,Uitaţi-l aici pe cel de la Bayern Munchen… iată-le şi pe cele de la Real Madrid, Barcelona, Manchester United… Aici am un fanion de la Campionatul Mondial din Mexic (1970), aici de la Campionatul Mondial din Germania (1974) sau Argentina (1978)…”, îmi descrie pojorţeanul fiecare fanion în parte.

Mărturiseşte, în schimb, că n-a avut niciodată ocazia să vadă un meci din vreun campionat mondial de fotbal, deşi a fost fotbalist 20 de ani din viaţă. A jucat la ICIM Braşov şi la Codlea în peste 200 de meciuri, ,,în cel mai frumos post, cel de portar.”

Multe dintre fanioanele străine i-au fost expediate prin poştă de prieteni şi fogi colegi de fotbal, care s-au nimerit prin vreun colţ al lumii.

Cel mai vechi pe care îl are este bineînţele primul, de la UTA Arad, iar cel mai nou este de la CFR Cluj şi l-a primit cu două săptămâni în urmă.

Ghid montan cu şcoala absolvită

Mihai Guşeilă mai are o mare pasiune pe lângă fotbal, cea a turismului montan. Atât de dragi i-au fost traseele montane, încât în 2005 a absolvit la Craiova o şcoală de ghid montan. De la cluburile şi asociaţiile de profil a adunat peste 130 de fanioane, multe dintre ele obţinute ca premii la concursuri.

,,De pildă, pot să vă zic că de trei ani consecutiv sunt câştigător la categoria mea de vârstă la Memorialul ,,Marius Bendea” de la Petroşani. Este un concurs de turism sportiv montan compus din probe de traseu montan, alpinism, orientare cu busola, teorie despre zonă şi acordarea primului ajutor. Din vreo 300-400 de inşi care participă constant la concursuri pe munte, nu ştiu dacă mă întrec vreo doi”, râde acesta. Deşi recunoaşte că singurul sport pe care îl practică pentru a se antrena este ,,cel la sapă sau la coasă!”

A escaladat Munţii Tatra

Competiţiile la care a luat parte pojorţeanul au fost numeroase, iar unele dintre ele s-au desfăşurat în afara hotarelor. ,,În 2008 am fost în Slovacia în Munţii Tatra cu echipa naţională de turism a României. Am escaladat al doilea vârf ca înălţime, 2.654 metri. În anul următor am fost la o competiţie de orientare la Gyula în Ungaria”, spune mândru Mihai Guşeilă.
Mărturie a competiţiilor în care s-a înscris şi pe unele chiar le-a câştigat stă o hartă bolduită toată, agăţată pe unul dintre pereţii încăperii. Bărbatul a înfipt câte un bold în fiecare loc în care a concurat, iar harta a ajuns să fie aproape tapetată de ace.

Colecţie inevaluabilă în bani

Individual, fiecare fanion nu costă o avere. Dar toate la un loc nu pot fi evaluate financiar. Pentru ca această colecţie să fie socotită completă de către autorul ei, acesta ar mai avea nevoie de patru fanioane, care acum îi lipsesc.

,,Am adunat fanioane inclusiv de la echipe săteşti care au evoluat în Divizia C şi Divizia B, cum ar fi Unirea Tomnatic sau Frontiera Curtici. Dar nu deţin fanioanele la patru echipe actuale din Liga I: FC Vaslui, Viitorul Constanţa, Concordia Chiajna şi Săgeata Năvodari. Nu mă opresc până oi muri din a fi colecţionar. O să las prin testament ca această colecţie să rămână în casa mea din Pojorta, iar dacă nu se poate, atunci să ajungă într-un muzeu, unde să fie întreţinută.”

Bărbatul are două fete şi doi nepoţi, dar urmaşii lui nu-i sunt aproape. Una dintre fiice este profesoară de limba engleză în Japonia, cealaltă lucrează într-o clinică privată din Portugalia. Dacă nu se vor întoarce acasă să preia colecţia, aceasta va ajunge probabil într-un muzeu. Autorul ei s-a pregătit de pe acum pentru această eventualitate, aşa că şi-a confecţionat singur o plăcuţă inscripţionată: ,,Colecţie donată de Mihai Guşeilă”.

(Cristina Cornilă)