Gând de final, gând de început
L-am așteptat, l-am colindat, ne-am bucurat de venirea lui Moș Crăciun – nu doar ca de un personaj legendar, ci familiar pentru toate vârstele. Lui Moș Crăciun i se încredințează dorințe, vise, secrete pentru că, prin prezența sa, se face legătura între realitatea vieții noastre de aici și de pe celălalt tărâm.
Moș Crăciun vine spre sfârșitul lunii decembrie, când iarna ar fi în toi!, și nu-l putem asocia decât cu frigul, cu zăpada, cu sania și cu țurțurii. În plus, Moș Crăciun ne anunță că de la ultima întâlnire a mai trecut un an. Un an greu sau liniștit, bogat sau necăjit. Dar, a trecut!
După plecarea lui, Moș Crăciun se retrage pe domeniul Împăratului Timp și așteaptă o nouă lună decembrie și o nouă întâlnire….
La cumpăna dintre ani, după cum zicem noi, oamenii, Împăratul Timp organizează o masă festivă cu cele douăsprezece fiice ale sale, cărora le va încredința pe rând, toiagul domniei peste întreg cosmosul vreme de o lună.
Astfel, Împăratul bucuros de revedere închină cupa cu prima sa fiică, care va prelua cârmuirea timpului în curând.
În timp ce cupa se înalță în fața fiecărei dintre fiice, din depărtări se aud glasuri care se unesc cântând: La mulți ani! cu sănătate…. și urările cuvenite, care se risipesc prin văzduh și prind întreg Pământul în mișcarea lui…
Să vă fie Noul An bun, îmbelșugat și plin de sănătate!
text: Ianiana Petrescu