Închisoarea soţilor de la Biertan

De treci codrii de aramă… pe drumul care duce de la Agnita la Mediaş şi faci dreapta pe un drum prăfuit ce pare iniţial de ţară, înseamnă că ai nimerit drumul ce te duce la Biertan. Nu înainte de a mai vedea o fortificaţie gotică în Richiş – satul care face legătura dintre drumul principal şi comuna Biertan. Încă înainte de a intra în sat, îţi hipnotizează privirea castelul ce a făcut cunoscut numele localităţii şi care din 1993 a îmbogăţit patrimoniul UNESCO.

Hardughia de fortificaţie îşi are intrarea pe o latură mai ascunsă. Pentru că nu sare în ochi de la bun început, turiştii roiesc în jurul zidurilor să caute vreo spărtură sau vreo uşă prin care să poată pătrunde. Intrarea e 5 lei, o nimica toată pentru o excursie de o zi! Duminica e forfotă mare. Am nimerit acolo chiar când nişte regizori germani filmau câteva scene pentru un film; am înţeles de la ghidul nostru că scenele refăceau de fapt mitul închisorii matrimoniale, datorită căreia este celebră cetatea Biertanului. Accesul până în curtea cetăţii se face printr-o scară acoperită, asemănătoare celei de la Sighişoara. Din curte, în orice direcţie te-ai uita îţi sare în ochi cel puţin un turn din cele şase ale cetăţii: Turnul Mausoleu, Turnul cu Ceas, cu Clopote, al Slăninilor, al Croitorilor şi Turnul Catolic.

Uşă cu 19 zăvoare premiată la Paris

Am intrat în biserica Cetăţii şi am fost întâmpinaţi de ghidul de acolo. Andreea Lenghel face pe ghidul de vreo 10 ani. De cele mai multe ori vorbeşte cu turiştii în germană pentru că Biertanul e vizitat de mulţi saşi. Ne-a explicat că uşa de la intrare în biserică are o încuietoare ,,deşteaptă’’. Se roteşte cheia de 4 ori (n.r. cheie care măsoară pe puţin 20 cm lungime), de două ori în faţă şi de două ori înapoi. Fără explicaţiile ei nimeni nu poate descuia uşa.

O altă uşă din partea opusă a bisericii este unică în Europa! Ea datează din 1515, de pe vremea cînd închidea camera tezaurului. Are 19 zăvoare şi a fost premiată la Expoziţia Mondiala de la Paris în anul 1900. Nici cloşca cu puii de aur nu ar fi fost păzită mai bine…

Cel mai mare altar poliptic din Ardeal

Pe lângă celebra uşă cu 19 zăvoare, o altă piesă de rezistenţă a bisericii din Biertan este altarul poliptic, cel mai mare din Transilvania, alcătuit din 28 de panouri realizate între 1482 si 1513 de un pictor care s-a format probabil în ambianţa culturală din Viena şi Nurnberg. Se numeşte poliptic – ne-a explicat Andreea – pentru că a fost prevăzut cu 4 uşi. În centrul altarului se află sculpturi reprezentând un crucifix care îi reprezintă pe Fecioara Maria, Iisus şi Maria Magdalena îmbrăţişând crucea.

Altarul a fost realizat de aceiaşi meşteri care au făcut şi stranele din cor. Despre acestea din urmă s-a scris mult în literatura de specialitate a vremii.
Se spune că sunt foarte valoroase, fiind decorate cu benzi de ornamente gotice. Este decoraţia ce o întâlnim pe mobilele de acest fel din Germania şi Elveţia, cu nimic inferioare acestora, aşa încât putem zice că la Biertan se găsesc strane, lucrate la noi, de tâmplari ardeleni, care ar putea figura în orice mare muzeu de artă aplicată.

Temniţa matrimonială

Biertanul este renumit pentru faptul că în 300 de ani a avut un singur divorţ. Lucrurile n-ar fi stat aşa dacă ,,aici nu ar fi existat închisoarea matrimonială. Soţii care se certau erau închişi într-o cameră cu un singur pat, un singur scaun, o singură farfurie sau fruculiţă… Timp de două săptămâni trebuiau să reziste împreună. În acest interval se împăcau, pentru că ăsta era de faptul scopul temniţei matrimoniale. Tocmai de aceea în trei secole, între 1500 şi 1800, în localitatea noastră a avut loc un singur divorţ’’, povesteşte ghidul.

Astăzi închisoarea este refăcută să reflecte vremurile trecute. Un bărbat şi o femeie stau nemişcaţi dincolo de gratiile unei uşi. În cameră se mai văd patul pentru o singură persoană, o masă, un scaun şi un canapei.

Cazare scumpă la Biertan

Dacă faceţi o excursie de o zi cazarea în sat nu mai este necesară. De altfel, Făgăraşul se află la o distanţă de 90 de km de Biertan, deci destul de aproape. Tot drumul şi accesul în cetate nu fac nici un sfert din tariful de cazare pe care îl percep localnicii.

Spre deosebire de Viscri (despre care am scris într-un număr trecut) proprietarii de pensiuni din Biertan – saşi şi români deopotrivă – nu glumesc cu cifrele. Dacă nu aveţi pretenţii la masă şi vă mulţumiţi cu o cameră simplă, vă costă 50 de lei de persoană pe noapte, în cel mai bun caz. Cu trei mese pe zi şi o cameră cu bun gust, cazarea ajunge la 100 de euro de persoană, deci un cuplu doarme şi mănîncă în satul cu temniţă matrimonială cu 200 de euro, la o pensiune în stil medieval.

30.000 de turişti pe an

Satul este destul de mare, are 2.000 de locuitori, majoritatea români. Pe vremuri au fost saşi cu nemiluita, dar odată cu prăbuşirea comunismului, numărul celor care părăseau Biertanul cu destinaţia Germania a fost în continuă creştere. Dacă în anul 1977 locuiau în Biertan 1.613 saşi, în anul 1992 Biertanul număra doar 280 locuitori saşi, iar astăzi mai are 80.
Centrul său a fost inclus şi el în patrimoniul UNESCO, în acelaşi an cu castelul. Andreea Lenghel ne povesteşte că turiştii nu au venit dintotdeauna în număr mare la Biertan ca în ultima perioadă. De vreo 4,5 ani vin însă în valuri, în weekend-uri mai ales. Pe an în jur de 30.000 de oameni îşi trec Biertanul pe agenda destinaţiilor de vacanţă sau de excursie.

Un alt obicei ce s-a practicat pe vremuri în acest sat, pe lângă închisoarea pentru soţi, demonstrează eficacitatea metehnelor sătenilor din Biertan din secolele trecute. La capătul de sus al scării, lângă biserică, se poate vedea un bolovan mare, pe care, duminica erau aşezaţi cei ce făceau rele în cursul săptămânii spre a fi văzuţi de întreaga comunitate. Era un mijloc eficient de a-i educa şi integra în colectivitatea aşezării.

La plecare am întrebat cine s-a ocupat de menţinerea fortificaţiei în starea în care se află acum, aceea de a putea fi vizitată fără ca autorităţile locale să fie nevoite să o închidă din cauza insecurităţii zidurilor. Am aflat că atât Biserica având hranul Sfânta Maria, cât şi zidurile exterioare au fost restaurate cu donaţii făcute de localnicii din Biertan răspândiţi azi în Europa, Statele Unite ale Americii şi Australia. Şeful proiectului de restaurare, arhitectul Hermann Armeniu Fabini, a fost distins în 1991 cu medalia ,,Europa Nostra’’.

(Cristina Cornilă)