Interviurile Super FM – Viorica Cerbu

Viorica Cerbu – doamnă a cântecului viştean

Viorica Cerbu s-a născut în 12 ianuarie, în satul Viştea de Jos. Moşteneşte talentul de la mama sa, Aurelia Şandru, şi duce folclorul viştean mai departe prin intermediul pieselor autentice.

Diana Gribincea: Din Viştea de Jos s-au remarcat trei voci foarte bune care încântă făgărăşenii. Dumneavoastră cum ne descrieţi satul Viştea de Jos?

Viorica Cerbu: Pentru că eu m-am născut în acest sat pot să spun că este cel mai frumos loc din lume. Aici mi-am petrecut primii ani din viaţa, apoi am mers la grădiniţă şi am făcut clasele I-IV. De câte ori mă întorc acasă revăd cu drag uliţa unde am şi casa părintească, acea uliţă în care toată ziua mă jucam cu copii de vârsta mea şi făceam adesea spectacole de muzică populară pe care le prezentam vecinilor.

D. G.: De la ce vârstă cântaţi şi de unde moşteniţi talentul?

V.C.: Cânt de la grădiniţă, de la 4 – 5 anişori, când doamna educatoare ne învăţa cântecele adecvate acelei vârste. Am moştenit talentul de la mama mea, Aurelia Şandru, un cunoscut rapsod popular.

D.G.: Care este povestea vieţii Aureliei Şandru, mama dumneavoastră?

V.C.: Mama mea, din câte ştiu eu, a cântat de foarte tânără, remarcându-se prin voce şi talent artistic. A participat la nenumărate concursuri, care la acea vreme se numeau „Dialog pe aceeaşi scenă”, unde se strângeau mulţi tineri talentaţi din zona noastră, iar câştigătorii mergeau la faza judeţeană. A cântat şi ca solistă şi făcea parte şi din grupul care cânta la şezătoare în Viştea de Jos. Fiind un sat binecunoscut şi la nivel naţional, din punct de vedere folcloric, realizatori de emisiuni de la Bucureşti veneau în zonă unde căutau rapsozi populari, iar odată ajunşi în Viştea toată lumea îi îndruma la Reli Şandru, mama mea. Ea era foarte bucuroasă de câte ori o căutau realizatori de emisiuni şi cercetători, iar cu plăcere le cânta melodii din zonă dorind foarte mult să facă foarte cunoscute aceste melodii de acasă întregii ţări. A ajuns să înregistreze melodii la Radio Difuziunea Română şi a fost invitată chiar şi în emisiuni televizate ca: „ Pe-un picior de plai”. Alături de dansatorii de la Viştea de Jos şi grupul de femei care cântau la şezătoare au participat la diferite concursuri în ţară şi peste hotare.

D.G.: Dacă Aurelia Şandru şi-a dorit foarte mult ca folclorul viştean să ajungă cât mai departe, dumneavoastră unde aţi reuşit să-l prezentaţi?

V.C.: Din 1976 fac parte din ansamblul „Făgăraşul” al Casei Municipale de Cultură. La vârsta de 16 ani cântam pe scena Casei de Cultură şi-mi aduc aminte că întotdeauna deschideam spectacolul şi mi se cereau doar piese autentice. Apoi am ajuns să plec în primul turneu, în Turcia, nu aveam încă 18 ani, mi-a dat mama semnătură ca să pot pleca, a fost un turneu foarte frumos şi era prima oară când plecam din ţară.  În 1979 am plecat într-un turneu în Belgia şi în Franţa. După Revoluţie, în 1990, belgienii şi-au dorit să revenim cu acelaşi ansamblu din 1979 şi asta datorită unei dansatoare, Rodica Ghizdavu, care în primul turneu s-a căsătorit acolo. În 2006, cu acelaşi ansamblu, am fost plecaţi în Canada, de Sfintele Paşti, pentru a da spectacol românilor de acolo şi tot pentru români am cântat în 2010 la Nurnberg.

D.G.: Ce proiecte muzicale aţi avut de-a lungul timpului?

V.C.: În 2003 am lansat cd-ul „Plânge-mă mamă cu dor”, în emisiunea realizatorului Aurelian Preda şi în 2004 am lansat un alt album de colinde. Alături de colegii mei dragi din grupul „Dor făgărăşan” am lansat două albume: unul cu colinde „Din Raiul cel luminos”, iar al doilea cu folclor autentic „Tot am zis, mă duc!”. Acum lucrez la un alt album de muzică populară pe care sper să îl lansez cât mai curând.

D.G.: Ştiu că glumele şi strigăturile satirice vă plac foarte mult. Puteţi să ne dezvăluiţi şi nouă câteva?

V.C.:

„Badiu meu s-o lăudat
Că el primu m-o lăsat
Dar el prostu n-o ştiut
Că eu l-am lăsat de mult
Şi el prostu n-o aflat
Că eu de mult l-am lăsat.”

„Săracii boii cornuţi
Cum însoară nişte muţi
Săracile sutele
Cum mărită mutele.“

„Haide fată la ogor
Ba  mamă, ochii ma dor
Haide fată la jucat
Stai mamă, acuş mă gat.”

„Badea la altă mândruţă
I-o dat vin după căsuţă
Să se facă roşiuţă
Iacă vinu’ s-o gătat
Şi tot galbenă o rămas
Iacă vinu’ s-o băut
Roşie nu s-o făcut.“

„Ieşi afară soacră mică
Şi te suie pe butuc
Să vezi ce noră-ţi aduc
Nora ta-i fată voinică
Nu-ncape pe uşa mică
Nora ta-i fată frumoasă
Nu-ncape pe-o uşă joasă.“

(interviu realizat de Diana Gribincea)