Maşina lui Pacepa, într-un garaj din Săvăstreni
Maşina generalului Ion Mihai Pacepa, un Rambler american model ’67, se află într-un garaj din Săvăstreni, comuna Recea. Automobilul ar fi fost folosit de generalul Pacepa între anii 1970 – 1972, apoi a fost vândut de două ori, iar acum are drept proprietar un făgărăşean originar din Săvăstreni, care o ţine de 9 ani într-un garaj. Maşina a fost înţesată de microfoane, spune actualul proprietar, dar astăzi nu mai există niciunul în ea.
Pacepa, omul misterelor urmărit de Carlos Şacalul
Ion Mihai Pacepa, care astăzi trăieşte în America şi are 86 de ani, a fost cel mai bun spion pe care l-a avut România în timpul regimului ceauşit, cunoscut ca fiind mâna dreaptă a tovarăşului, în calitatea sa de adjunct al Departamentului de Informaţii Externe (spionaj).
Poate că nu ar fi devenit chiar atât de celebru, dacă în 1978 nu fugea în America, acolo unde a cerut şi i s-a acordat azil politic. În Statele Unite a lucrat pentru comunitatea de informaţii a SUA în diferite operaţiuni împotriva fostului bloc sovietic. În tot acest timp, Ceauşescu a plătit criminali celebri să-l lichideze, precum Carlos Şacalul, şi a pus recompensă pe capul său. Se spune că pe pământ american, Pacepa ar fi suferit trei operaţii estetice la faţă, pentru nu fi recunoscut de urmăritorii lui. Astăzi nimeni nu mai ştie cum arată.
Fiind al doilea om din spionajul românesc, desigur că Pacepa avea acces la tot ce era mai bun din punct de vedere al tehnologiei, incluzând şi industria auto. În anii ’70 gen. Pacepa şi-ar fi comandat un autoturism marcă americană, un Rambler alb fabricat în 1967. Nu a înscris-o niciodată pe numele lui şi foarte probabil nu a plătit el banii pentru ea, ci serviciul în care era încadrat. Doar doi ani a folosit această maşină, după care ea a fost vândută.
În stare bună după 47 de ani
Aproape o jumătate de secol s-a scurs de când Rambler-ul de culoare albă a ieşit pe poarta fabricii de la Amercian Motors Corporation, SUA. În 2014 maşina arată mult mai bine decât orice alt autoturism aflat la vârsta aceasta. Însă ea nu mai este folosită, este pe pană şi praful s-a aşternut peste ea şi istoria ei. Totuşi, dacă se vor găsi dovezi izbitoare cu privire la primul ei proprietar, maşina valorează o avere. Deocamdată nu poate fi estimată decât la câteva sute de euro sau, dacă va fi pusă la punct, la câteva mii de euro (în cazul în care va fi vândută ca maşină de colecţie – chiar dacă nu se poate dovedi că Pacepa a urcat vreodată în ea).
Cel care are norcul să o deţină este un făgărăşean de 59 de ani, Virgil Mândrea, care locuieşte în oraş, dar este originar din Săvăstreni. ,,Maşina a fost fabricată în ’67, are 90 cai putere, motor în şase cilindri şi 3.200 cmc. Viteza maximă este de 120 de mile şi vă asigur că o prinde, pentru că eu am mers cu 100 de mile cu ea şi probabil aş fi putut şi mai tare! Are trei viteze la mână înainte şi una înapoi. Am prins 100 de mile deci, cu viteza a treia. Are trei locuri în faţă pe o singură banchetă şi tot atâtea în spate. Nu are scaun individual pentru şofer. De asemenea, are şase centuri, toate la baza abdomenului”, explică Virgil Mândrea.
,,A cumpărat-o tata din Bucureşti”
Rambler-ul lui Pacepa este la al treilea proprietar. Pacepa l-a deţinut doar doi ani, din ’70 până în ’72, după care l-a vândut.
,,Pe documente figurează că a fost înmatriculată în România abia în 11 noiembrie 1972, deci probabil generalul a folosit-o până atunci, dar neîmatriculată pe România. Ea fusese adusă din străinătate în 30 decembrie 1970, iar prima înmatriculare a avut-o doi ani mai târziu, înmatriculare făcută de Miliţia municipiului Bucureşti”, spune făgărăşeanul.
În 1972 automobilul a fost vândut către un anume Florea Ion din Bucureşti, domiciliat pe str. Salcâmilor, nr. 12. Bucureşteanul a ţinut-o şi a folosit-o ani buni, până când a înstrăinat-o către Virgil Mândrea Sr. ,,Tata a cumpărat-o de la acesta în 27 iunie 1990. A folosit-o vreo trei ani, iar din ’93 mi-a dat-o mie. Eu, la rândul meu au mers cu ea până în 1996, iar de atunci stă în garaj în Săvăstreni.”
Consum de 9,5%
După cei trei ani pe care a folosit-o, Virgil Mândrea are numai cuvinte de laudă la adresa Rambler-ului din ’67. El spune că maşina are un demaraj bun, iar cel mai lung drum pe care l-a făcut cu ea a fost Baia Mare – Constanţa, când a constatat şi consumul real al ei, de 9,5%. Pentru că are o capacitate mare, dar turaţie mică, automobilul nu consumă atât de mult cât s-ar aştepta cunoscătorii!
,,Nu am încercat niciodată să o vând. Deşi probabil aş fi putut datorită ,,istoriei” ei; după ce a cumpărat-o, tata i-a scos de pe sub bord o groază de microfoane şi alte sisteme de înregistrare şi interceptare audio. Ce dovadă mai bună că a fost a lui Pacepa? A vrut să o cumpere un făgărăşean şi n-am dat-o, a mai fost interesat de ea un cetăţean din Sibiu şi apoi o firmă din Oradea care mi-a oferit acum vreo câţiva ani 3.000 de euro pe ea. La momentul acela nu m-a interesat să o vând, astăzi în schimb cred că aş vinde-o”, mărturiseşte proprietarul. Acesta mai spune că la momentul cumpărării ei, în 1990, mai existau 3 Rambler-uri în stare bună în toată România, astăzi nu se ştie dacă mai există măcar unul funcţional.
,,Am aproape toate piesele de schimb pentru ea: furtune, rulmenţi, electromotor, pompă de benzină, semering, delcou, geamul din spate… Când a cumpărat-o, tata a primit la pachet cu maşina şi piesele noi de schimb. Deşi e destul de simplă ca şi concepţie, astfel încât se potrivesc la ea şi alte piese. Eu i-am schimbat saboţii de frână cu unii de la Dacie! A fost tamponată o dată şi i-am refăcut aripa dreaptă din faţă. În rest, e originală, iar la anii pe care îi are, nu are rugină mai deloc”, spune Virgil Mândrea. În 1990 această maşină a costat cât un apartament, 50.000 lei!
Înaintea lui Pacepa a fost Gheorghiu Dej
Se pare că Ion Mihai Pacepa nu a fost singurul ,,oficial” român pasionat de industria auto americană. Şi Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut un Rambler. Limuzina a fost una comandată special în Statele Unite ale Americii, un Rambler Ambassador, din serie limitată. În total, au fost fabricate doar cinci exemplare în întreaga lume. Unul dintre ele a ajuns, în anul 1964, în România.
Limuzina avea şapte locuri şi nu a fost folosită de Gheorghe Gheorghiu-Dej decât un an, apoi acesta a murit. Limuzina a fost moştenită de Ion Gheorghe Maurer, premierul comunist al României, care mergea cu ea la vânătoare. În anii 1980, limuzina a fost trecută în patrimoniul fabricii Someşul din Cluj-Napoca. După anul 1990, maşina a fost casată şi a fost cumpărată pe un preţ mic de fostul ei şofer, care a sperat să o vândă în Occident, dar, din cauza preţului cerut, nu şi-a găsit clienţi.
Aşa că limuzina a ruginit un deceniu într-un cartier din Cluj, iar acum nu se mai ştie nimic de ea. Autoturismul consuma până la 50 de litri de combustibil la suta de kilometri, iar la vremea în care a fost conceput, era socotit drept o minune a tehnicii. Povestea maşinii a fost descoperită de un jurnalist de la România Liberă în anul 2010.
(Cristina Cornilă)
Ion Mihai Pacepa
♦ 1966-1972 – adjunct al şefului Direcţiei de Informaţii Externe (DIE)
♦ 1972 – 1978 – consilierul lui Ceauşescu pentru securitate naţională
♦ 1978 – Pacepa este trimis de Ceauşescu în RFG pentru a transmite un mesaj secret Cancelarului german Helmut Schmidt. De acolo cere azil politic în SUA
♦ 28 iulie 1978 – preşedintele Jimmy Carter dă ordin ca generalul să fie transportat în secret cu un avion militar american la aeroportul prezidenţial de la Andrews Air Force Base de lângă Washington, D.C.
♦ septembrie 1978 – regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu i-a dat două condamnări la moarte, în contumacie, pentru crimă de înaltă trădare şi a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul său.
♦ 1980 – Securitatea a oferit teroristului Carlos Ilici Ramirez, zis Şacalul, un milion de dolari pentru a-l omorî pe general în SUA. Şacalul nu l-a putut însă identifica pe Pacepa
♦ 1987 – Pacepa a publicat ,,Orizonturi roşii”, prima carte în care dezvăluie ororile lui Ceauşescu. A fost republicată ulterior în 27 de ţări
♦ decembrie 2004 – Guvernul român îi reacordă gradul de general