Regele Mihai, acasă la un făgărăşean

Interviu cu Cristian Urs

Cristina Cornilă: Potrivit unui sondaj realizat la nivel naţional în vara acestui an un sfert dintre români ar alege ca formă de guvernământ monarhia. Eşti monarhist convins (se poate dovedi cu acte), dar te rog încearcă să fii obiectiv când vei răspunde la următoarea întrebare: visează vrabia mălai sau chiar mai e posibil?

Cristian Urs: Cred că scorul pe care îl prezinţi nu reflectă întru totul realitatea… Monarhia trebuie privită ca un instrument moral care are nevoie de încrederea absolută a unei populaţii. Monarhia nu se alege, aceasta vine din interiorul naţiunii care-şi doreşte să trăiască în coordonate mult mai înalte de moralitate, cinste şi modestie. După cum poate ai văzut, în anul 2011, pe 25 octombrie, Regele Mihai I, a susţinut un discurs jubiliar în Parlamentul României, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 ani, discurs care a atins profund toate problemele societăţii actuale. A fost momentul în care românii au putut vedea şi auzi o declaraţie autentică şi demnă de urmat pentru tinerii politicieni ai vremurilor noastre. Apartenenţa mea la organizaţie vine pe fundalul a ceea ce gândesc şi a ceea ce simt sincer.

C.C.: Am zis mai sus că poţi dovedi cu acte sprijinul pentru reinstaurarea monarhiei. Explică ce te-a convins să te înscrii în Alianţa care militează pentru asta? Mai ales că nu eşti un nostalgic cu părul cărunt, aflat la o vârstă apropiată de cea a regelui, care de regulă e şi profilul monarhistului român…

C.U.: O să rămâi surprinsă care e media de vârsta a membrilor Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei, majoritatea au vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani. Activitatea acestei Alianţe a început în ianuarie-februarie 2012, în Piaţa Universităţii Bucureşti, atunci când Guvernul a fost dărâmat, pe fondul unei discuţii aprinse între Preşedintele republicii şi inventatorul reţelei S.M.U.R.D., Raed Arafat, fapt ce a declanşat o mişcare de strada puternică. Efectiv A.N.R.M. România s-a înregistrat cu acte în regulă, cum îţi place ţie să spui, în luna mai 2013, având acoperire aproape în toate judeţele României, Moldova şi în diaspora românească. Apartenenţa mea la o organizaţie care are ca scop restaurarea monarhiei este pur şi simplu efectul concret a ceea ce gândesc şi ceea ce simt cu adevărat.

C.C.: În ipoteza în care am intra din nou în rândul ţărilor cu regim monarhic constituţional (după exemplul celor nordice), cine are dreptul succesiunii la tron?

C.U.: Casele Regale din toată lumea au o formă de organizare internă şi chiar un statut propriu. Casa Regală este obligată să-şi desemneze moştenitorii direcţi şi succesorii acestora până la a doua generaţie. Regele Mihai I al României şi-a desemnat moştenitorii şi anume pe fiica Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României şi pe nepotul Principele Nicolae al României. Ideea, fals întipărită că Regele Mihai I nu are moştenitor, este una falsă, concepută în perioada comunistă, continuată şi după evenimentele din 1989 de anumiţi factori politici care au continuat această propagandă sub deviza „republican convins”.

C.C.: Ştiu că ai călcat pragul Casei Regale, dar nu ştiu când şi cum…

C.U.: Casa Regală mi-a călcat prima pragul… La prima vizită din anul 1997, Regele Mihai I ne-a călcat pragul casei de la Şinca Veche. În acel moment bunicii mei erau încă în viaţă. Am trăit cel mai emoţionant moment al vieţii mele de până atunci, văzându-i pe bunicii mei, cu lacrimi în ochi cum l-au primit pe Rege cu salutul: „Bine ai venit la noi, Majestate!” Apoi, am fost, în 2012 şi 2013, la Palatul Elisabeta, la evenimentele organizate de Casa Regală pentru Ziua Regelui, ce se sărbătoreşte pe 10 mai.

C.C.: Este Carol al II-lea o oaie neagră a monarhiei româneşti sau conjunctura l-a transformat? Să fi fost altul pe tron în anii’40 ar mai fi suferit România pierderi teritoriale?

C.U.: Dacă vorbim despre Regele Carol al II-lea, trebuie avut în vedere mai multe lucruri, printre care cele mai importante sunt: contextul în care a domnit şi felul în care propaganda comunistă a exploatat slăbiciunile omeneşti ale liderului interbelic. Nu trebuie scăpat din vedere faptul că România anilor ‘30 a avut cea mai mare dezvoltare economică din toate timpurile, stare care nu i se poate atribui direct, dar el a fost suveran în acea perioadă. Contextul politic european a avut influenţe mari în politica naţională, ştim cu toţi că la modă erau partidele extremiste, fie că vorbim de extrema dreaptă, fie că de cea stângă. Aşa că un suveran care a condus cu o mână de fier, mai ales în ultima perioadă de domnie, s-a potrivit cu tendinţele politice ale perioadei.

C.C.: Cui aparţii mai mult cu sufletul: monarhiei sau Partidului Naţional Liberal?

C.U.: Nu pot aparţine monarhiei, pentru că nu am sânge albastru, dar pot să sprijin monarhia în tot ceea ce întreprinde benefic pentru România. Partidul Naţional Liberal a militat în secolul XIX pentru instalarea unui domn străin în fruntea statului. Eu nu fac altceva decât sprijin restaurarea monarhiei, la fel cum au făcut fraţii Brătianu, păstrând proporţiile…  Prin urmare, să-ţi răspund la întrebare, pot să zic că sunt un militant al schimbării formei de guvernământ republican în monarhie constituţională şi un membru activ al Partidului Naţional Liberal.

C.C.: La ce ne vor ajuta o schimbare de Constituţie şi o posibilă monedă bătută cu chipul regelui?

C.U.: Schimbarea formei actuale de guvernare în monarhie constituţională, nu va schimba clasa politică şi nici nu va face ca România să prospere economic într-o perioada scurtă de timp; asta poate promite un politician populist care are nevoie să fie reales odată la 4 sau 5 ani, însă poate schimba în bine imaginea României peste hotare şi totodată poate influenţa spre un trend ascendent încrederea mediului economic internaţional, prin stabilitatea politică pe care poate să o confere un Rege în fruntea României. Contextul în care se află România, acum, în Uniunea Europeană, nu permite şi nici nu cred că mai este cazul să vorbim de o monede naţională, având o monedă unică europeană puternică, convertibilă pe tot globul pământesc.

C.C.: Îţi mulţumesc!

(Cristina Cornilă)