Sfinții Trei Ierarhi

La finalul acestei luni, pe 30 ianuarie, sunt sărbătoriţi Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur sau Hrisostom. Ei sunt prăznuiţi şi separat, tot în cursul acestei luni: pe 1 ianuarie – Sfântul Vasile; pe 25 ianuarie – Sfântul Grigorie iar Sfântul Ioan în 27 ianuarie.

Conform crestinortodox.ro, se spune că prin veacul al XI-lea s-a produs o neînţelegere între creştinii din Constantinopol. Unii ziceau că Sfântul Vasile, prin marile sale lucrări de binefacere, ar fi cel mai însemnat dintre aceşti trei sfinţi, alţii ziceau că Sfântul Grigorie, prin bogăţia ştiinţei lui, s-ar fi ridicat deasupra celorlalţi şi, în sfârşit, o a treia parte a credincioşilor socoteau că de cea mai aleasă cinstire trebuie să se bucure Sfântul Ioan Gură de Aur, căci nimeni nu l-a putut întrece în cuvântările sale. În aceste condiţii, un episcop din acea vreme a încercat să împace cele trei tabere de credincioşi. El a rânduit ca, în ziua de 30 a lunii ianuarie, să se prăznuiască la un loc aceşti trei sfinţi.

Sfântul Vasile cel Mare a trăit în veacul al IV-lea în cetate Cezareea, în provincia Capadocia din Asia Mică. După ce a terminat şcolile cele mai vestite de atunci, s-a retras la o mănăstire, întemeiată de el, dându-i rânduielile unei vieţi de obşte. În anul 364 a fost hirotonit preot, iar în anul 370 a fost ales arhiepiscop al Cezareii.

Sf. Vasile a purtat mare grijă de mulţi săraci, bătrâni, neputincioşi, văduve şi orfani. El a întemeiat şi diferite aşezăminte pentru alinarea suferinţelor acelora: spitale, azile, ospătării, şcoli şi altele.

Sf. Vasile a scris şi multe cărţi în care explica textul Sfintei Scripturi, psalmi sau dă învăţături pentru viaţă. Sf. Vasile chiar a înfrumuseţat, prin scrierile sale, sfintele slujbe: una dintre Liturghii îi poartă numele.

Sf. Grigorie de Nazianz, numit şi Teologul s-a născut tot în Capadocia, pe la anul 330. A fost coleg şi bun prieten cu Sf. Vasile. Se spunea despre ei că nu cunoşteau decât două drumuri: al bisericii şi al şcolii.

Deşi a avut o viaţă zbuciumată, el a scris multe cărţi de învăţătură teologică. Mult mai însemnate ca acestea sunt însă numeroasele lui cuvântări, mai ales cele rostite în Constantinopol, care fac din el unul dintre cei mai mari predicatori creştini şi care i-au adus mai târziu numele de „Teologul”.

Sf. Grigorie a fost primul care a compus versuri creştine. Tot el a scris cele mai frumoase pagini despre prietenie, chipul prietenului desăvârşit fiindu-i, până la moarte, Sf. Vasile cel Mare.

Sf. Ioan Gură de Aur a văzut lumina zilei pe la mijlocul secolului al IV-lea. Timp de 12 ani a fost preot, rostind acum numeroase predici în toate bisericile cetăţii, care i-au dus vestea în toate părţile.
Obişnuia să osândească toate păcatele celor bogaţi şi puternici, ca mândria, lăcomia, luxul, necinstea etc. În acelaşi timp, era un sincer apărător al săracilor, al sclavilor şi al tuturor celor aflaţi în necazuri, sprijinindu-i cu vorba, dar mai ales cu fapta. Toate aceste lucruri i-au atras duşmănia împărătesei.

Sf. Ioan a fost trimis în exil, dar la scurt timp a fost readus, căci se răsculaseră păstoriţii săi. Dar nici atunci Sf. Ioan nu a încetat să mustre în predici pe împărăteasă, ceea ce i-a adus o nouă trimitere în exil într-un loc foarte îndepărtat, tocmai în Armenia. Pentru că acolo avea legături cu prietenii săi din Antiohia şi Constantinopol, s-a dispus să fie trimis într-o localitate şi mai îndepărtată, pe ţărmul de răsărit al Mării Negre. Dar n-a mai ajuns acolo, căci a murit pe drum, la 14 septembrie 407.