Tradiţii din Duminica Floriilor
La biserică se sfinţesc sălcii pentru a putea fi purtate de credincioşi în case, la icoane sau la porţile gospodăriilor pentru a marca sosirea primăverii şi pentru a aduce mulţumire şi recunoştinţă naturii pentru frumuseţea naturii înconjurătoare.
Conform tradiţiei, se spune că Maica Domnului, vrând să vadă pe Hristos răstignit, a avut în cale o apă. S-a rugat de toate buruienile ca să o treacă, şi nici una n-a voit, numai salcia a întins o creangă şi a trecut-o dincolo. Maica Domnului a lăsat ca aceasta să fie dusă la Biserică, s-o binecuvânteze preoţii şi oamenii să se încingă cu ea, ca să nu-i doară mijlocul în timpul secerişului.
Binecuvântarea sălciilor de către preoţi semnifică şi binecuvântarea şi sfinţirea oamenilor şi a caselor unde vor fi aşezate.
Obiceiuri şi superstiţii
Din ramurile de salcie din ziua de Florii se fac cercuri şi se pun pe pomi, ca să dea roade mai multe. Ramul de salcă adus de la Biserică la Florii este bun de dragoste, şi cei bătrâni ating cu el pruncii şi pruncele spre a creşte. Dacă fetele mari dau cu salcie pe păr în ziua de Florii, le creşte părul mai frumos şi mai bogat. Pomii sădiţi la Florii se prind mai uşor.
Cum va fi vremea în ziua de Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşti. Dacă până la Florii are să cânte broaştele, are să fie vară frumoasă.
În toate casele se coc atâtea pâini de grâu câţi membrii are familia, dar pâinile nu sunt de-o formă şi o mărime, variază conform etatei membrilor de familie. Aceste pâini se împletesc din aluat de grâu cu multă grijă şi pe deasupra se înfrumuseţează cu cununi, cruci ori alte figuri, tot din aluatul acela.
La Florii numai fetele se strâng la o casă, îşi pun inelele sau cerceii într-o căldare cu apă şi fata a cărui inel este scos de trei ori prin tragere la sorţi, rămâne surata cea mare. A doua zi de Paşti, fiecare fată se duce cu colaci la ea şi ea îi pune masa pregătită de toate fetele.
Sunt locuri în care oamenii nu se spală pe cap, de teamă să nu încărunţească, la fel ca pomii aflaţi în floare.
(Surse: Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, editura Paideia, 2001. Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Humanitas, 1998)