UPRUC TPA / F-Metal, supravieţuitoarea industriei chimice

A fost cândva o Fabrică de Utilaj Chimic (FUC) la Făgăraş. S-a transformat în Întreprinderea de Utilaj Chimic (IUC), ca mai apoi să devină Uzina de Prototipuri şi Reparaţii Utilaj Chimic (UPRUC). De aici s-a desprins un pui şi şi-a luat numele de UPRUC TAP, iar apoi a devenit UPRUC TPA. Ei bine, UPRUC TPA de astăzi este unul dintre nucleele care au supravieţuit din ceea ce a fost odată înfloritoarea industrie a Făgăraşului.

Am poposit pe platforma societăţii într-o zi de muncă obişnuită pentru a vedea cum 50 de oameni se gospodăresc şi lucrează ca într-un furnicar să toarne, să modeleze şi să prelucreze piese pentru motoare, capace şi grătare din oţeluri, rotoare de pompe, ca mai apoi să ajungă peste tot prin ţară şi peste hotare. ,,Avem desfacere la diverse combinate şi societăţi comerciale din toată România, dar producem şi pentru străinătate, pentru ţări precum Germania, Franţa şi Italia, unde avem contracte în desfăşurare. Cel mai bun client al nostru din afara graniţelor este Germania”, a declarat Iuliana Nemeş, asistent manager la UPRUC TPA.

Înainte de a porni într-un tur al fabricii, Iuliana mi-a oferit explicaţiile de rigoare: ,,suntem structuraţi pe patru compartimente: prelucrări mecanice şi montare pompe, modelărie, turnătorie şi laborator. O să vezi în hale că avem şi doamne angajate. Este singura turnătorie din România în care mai lucrează femei!”

1.    Prelucrări mecanice şi montare pompe

Primul compartiment, prima oprire. Un bărbat de vârsta a III-a munceşte de zor la un prelucrător prin aşcheiere. Este un strung de dimeniuni mari care-şi face datoria sub ochii atenţi ai lui Ştefan Petreuş. ,,De 40 de ani sunt strungar în societatea asta, indiferent cum s-a numit ea de-a lungul timpului. Ce vedeţi aici este o carcasă de pompă din inox – îmi arată spre forma încă nedefinită care se roteşte continuu în prelucrătorul prin aşcheiere. Toată viaţa mea am fost strungar, pot să fac orice piesă mi se cere. Lucrez cam 3-4 zile la o piesă, în funcţie de complexitatea ei, iar în momentul acesta sunt singurul care lucrez pe aparatul pe care îl vedeţi. Se mai numeşte Caroser”, îmi explică bărbatul de 61 de ani, după care îşi reia netulburat munca.

Şeful secţiei este ing. Nicolae Popaluca. De 29 de ani vine la muncă în aceeaşi fabrică; în peste 10.000 de dimineţi a trecut pasarela de la UPRUC şi a intrat pe poarta acestei uzine. Am să aflu mai departe că cei mai mulţi dintre salariaţi au state vechi de muncă în halele pe care le vizitam.

2.    Modelărie

Al doilea popas este la sectorul de modelărie. Aici se face matriţa oricărei piese care iese pe poarta fabricii. Doi bărbaţi supraveghează o maşinărie care ,,îşi face de cap” cu o matriţă de lemn: Graţian Gliga de 38 de ani şi Dănilă Grecu de 54 de ani.

,,Ce vedeţi aici este efectiv naşterea piesei. Aici facem modelul după care se toarnă piesa, model care poate fi refolosit de fiecare dată când se toarnă o piesă identică. Îl refacem numai dacă s-a deteriorat în timp. Iar matriţe noi se fac doar atunci când se comandă o nouă piesă, care n-am mai fost fabricată la noi până atunci”, îmi explică Graţian.

Matriţele se confecţionează din lemn, aluminiu, MDF, fier sau OBO Modular. Desenul de matriţă se primeşte de la beneficiarul care face comanda noii piese sau, în dese cazuri, ia naştere chiar acolo în secţie.
Celălalt operator care supraveghează maşinăria de făcut matriţe, Dănilă Grecu, îmi povesteşte că face asta din 1979 şi a lucrat exact în atelierul respectiv încă de atunci.

Matriţele sunt variate şi numeroase, cine le mai ţine minte numărul… Dar, îşi amintesc operatorii, cel mai complicat din ultima perioadă a fost modelul pentru o fosă septică din material plastic. Pe maşină se pot lucra modele dintr-o bucată cu dimensiunea de până la 1020mm X 600mm X 400mm. Fosa septică a trebuit să fie realizată pe bucăţi, întrucât dimensiunea ei o depăşea pe cea a aparaturii.

3.    Turnătorie

De acolo, ghidul meu mă conduce spre turnătorie, adică spre cea mai mare hală a fabricii, unde, la propriu vezi roşu în faţa ochilor, din cauză că se lucrează cu foc pentru topirea diverselor materiale.

Trebuie să ştii câte ceva din tabelul lui Mendeleev ca să faci faţă situaţiei. Eu, recunosc, am fost depăşită şi de procedura de fabricare, şi de elementele chimice care se învăţau prin şcoala generală!

Aurel Scriitoru este turnător-fromator şi mă lasă uimită când îmi spune că lucrează în fabrică din 1971. De 43 de ani munceşte în turnătorie, de când a absolvit o profesională de profil. Pe vremea lui Ceauşescu a fost chiar şef de echipă. Îmi explică ce e cu rotoarele care se produceau cât timp mă aflam acolo: ,,Sunt dintr-un material numit V4, se folosesc pentru asamblarea pompelor şi le facem pentru italieni. Dacă mai rămâneţi 5 minute o să vedeţi efectiv cum se toarnă”.

Mă pun pe aşteptat. Tic-tac… cele 5 minute s-au scurs şi văd doi muncitori care apucă un cazan cu material încins, cu clăbuci care te trimiteau cu gândul la lava aprinsă a unui vulcan, pentru a-i turna cu grijă conţinutul în nişte forme pregătite de dinainte.

Nu sunt uimită să văd la treabă şi patru doamne, mă pregătiseră cei de la birouri că este singura turnătorie din ţară cu femei angajate… Maria Neacşiu lucrează aici din ’88, ştie că e o meserie grea, dar nu se plânge că doar pentru asta s-a specializat. ,,Pe vremuri, la Radu Negru” era o şcoală profesională pentru turnător-formator”, îmi spune ea.

4.    Laborator

Ultimul popas înainte de a-mi încheia periplul de la UPRUC TPA este laboratorul. Mă întâmpină Rodica Leluţiu, singura laborantă a fabricii. Îmi mărturiseşte că, de când a terminat şcoala, acesta a fost primul şi singurul ei loc de muncă.

,,La laborator se face determinarea compoziţiei chimice la fontă şi oţeluri. Probele se iau atât înainte de a fi făcută, piesa, cât şi după fabricarea ei. În funcţie de rezultatul analizei se fac sau nu corecţii la material. Probele finale le păstrăm un an de zile în arhiva societăţii. Rapoartele de încercări, pe de altă parte, au termen de păstrare 10 ani”, povesteşte Rodica Leluţiu.

După ce am luat la pas spaţiul de lucru al UPRUC TPa pot spune, pe bună dreptate, că este una dintre societăţile cu cei mai tradiţionali angajaţi. Nu e puţin lucru să munceşti de 40 de ani în aceeaşi fabrică, indiferent de cum s-a numit ea sau de cine a fost condusă de-a lungul vremii. Într-o vreme în care slujbele scurte alternează cu perioadele de şomaj, aceşti oameni au venit continuu, în fiecare dimineaţă, în acelaşi loc. Unii de când s-au angajat prima dată!

(Cristina Cornilă)